Patrula de noapte

XVI

Urmatoarele zile le-am petrecut in liniste. M-am plimbat putin prin sediul in care eram cazati si nu am vazut nimic interesant. Toti se uitau la mine ciudat si cu indoiala, dar nu i-am bagat in seama. Chiar nu ma interesa ce faceau sau ce credeau ei. Nici macar nu ii cunosteam. 

In schimb, era acolo un tip care s-a comportat frumos cu mine: ma saluta de fiecare data cand treceam pe langa el si imi zambea, ma intreba daca ma simt bine si daca totul este in regula. 

Dar eu ma gandeam in continuare la memoria lui Day pe care am vazut-o. M-am mirat ca nu mi-a pus nicio intrebare inca. Totusi, Day se comporta ciudat. Cand vorbeam cu el, evita sa se uite direct la mine, mai ales in privat. Nu incepea conversatii si... nu a plans deloc. 

- Day, esti ok? l-am intrebat intr-o zi. 

- Da, nu par?

Eram singuri in camera. Eva si Carter se plimbau prin cladire, iar May probabil statea pe undeva singura. 

- Nu. 

- Eh.

- Iti e frica de mine?

- Nu! Ce-ti veni? spuse de parca exageram.

- Day. In acea zi, ai vazut si tu tot ce am vazut si eu, nu? Toate amintirile noastre...

- Erau mai degraba amintirile mele, zise un pic cam deranjat. 

- Si esti suparat pe mine ca le-am vazut?

- Nu, nu e vorba de asta. Em, ce-i cu atatea intrebari?

- Day ma simt ingrozitor de singura! Suntem aici de cateva saptamani si tu ai continuat sa ma eviti in mod vizibil! Am vazut ceva ce nu trebuia sau cum?!

Day tacu si se  uita ganditor in gol. Dupa cateva secunde, isi scutura capul si-si acoperi fata cu mainile. 

-Of! Em, nu asta e. Doar ca... trezit multe amintiri si... ma simt oarecum coplesit. Iar ceea ce ai vazut, in legatura cu Jane, sa stii... ca era ce-a mai importanta amintire pentru mine. A fost prima data cand mi-a aratat afectiune si...

-Ah, am facut si am suspinat. Iti... iti e dor de Jane?

Day isi descoperi fata si se uita la mine printre degete. 

O lacrima incoltea in ochiul lui. 

- Daca admit asta o sa te simti prost, asadar am evitat sa vorbesc cu tine despre Jane. 

- Nu! Nu e nevoie sa crezi ca voi fi jenata... De fapt, vreau sa stiu! Vreau sa stiu ce se va intampla dupa ce o gasim...

- Dar...

- Pot sa-i marturisesc ceva? el dadu din cap. Nu te voi abandona niciodata. Nici dupa ce o gasim pe Jane. Promit. 

La auzul acestor cuvinte fata lui s-a luminat. 

- Fie, iti voi spune. Povestea mea, si a lui Jane. 

Acum zambea.