Patrula de noapte

Capitolul 11: Novembre

Cand vine vorba de ambuscade, eu probabil sunt cea care nu o duce cel mai bine. Stateam unii langa altii, inconjurati de aproximativ 20 de estici cu obrajori albastri, iar inima imi batea mai tare ca niciodata. Desi il tineam pe Day strans de mana, mai strans probabil decat poate el sa sufere, nu ma simteam mai in siguranta. Si apoi blackout.

Cand ma trezesc, sper din toata inima sa nu fiu singura intr-o camera de tortura. Si nu sunt. Mai e cineva. Un estic, dupa cum rasufla. Un estic, dupa raceala din incapere. Era o femeie blonda, supla, cu buzele si privira clar iritate de prezenta mea.

- In sfarsit, te-ai trezit, spuse ea pe un ton foarte jos.

Mi-e teama.

- Ridica-te, si spune-mi, Liberi, ce anume te face sa-ti straluceasca ochiul verde?

- Pardon?

- Stiu ca esti o supravietuitoare si stiu si care e minunata ta putere, dar nu cred ca esti atat de nestiutoare. Ce anume iti activeaza puterea?

- Ochiul meu e mereu activ.

- Imposibil. Doar un ochi zici? Ce s-a intamplat cu celalalt? Ala maro?

- Nu stiu. E inactiv.

- Si-l poti activa?

- DE CE SA-TI SPUN EU TIE TOATE ASTEA? CINE ESTI TU SI DE CE STII DESPRE CLANUL MEU SI DE CE IMI PUI ATATEA INTREBARI? UNDE SUNTEM?!

- Calmeaza-te, Emm. Sunt cu tine. Nu-ti pot spune numele meu, si stiu ca singura cale de scapare de aici este sa-ti activezi ambii ochi.

M-am calmat putin. Nu eram neaparat furioasa, dar nu puteam sa suport ideea de a vorbi astfel de lucruri cu un necunoscut.

- Trebuie sa te enervez. Sa-ti pun prietenii in pericol. Cum fac asta? zice ea imediat.

- Cine esti tu? Nu te-am rugat sa-mui spui numele tau, doar de ce si cum si unde si...

Ea a inceput sa rada. Sa rada.

- Nu-i nimic, pustoaico. Nu trebuie sa-ti umpli capul cu nimicuri, doar ceea ce e important. Cine e cea mai importanta persoana din grupul tau de prieteni?

- Esti nebuna.

- Si tu esti nebuna. Toti suntem nebuni.

- Vream sa zic ca esti nebuna pentru ca imi ceri sa aleg intre ei.

- Bine atunci. Iubitul tau e Day, nu?

- Nu.

- Nu?!

- Nu.

- De ce nu?

- De ce da?

- De ce nu?!

- Pentru ca el nu se uita la mine in modul acela. El ma considera doar o surioara mai mica, cel mai probabil. Cea care ii zapaceste mintea e Jane, si de asta suntem aici. Sa o recuperam.

- Asa deci. In sfarsit recunosti. De asta nu ai dat tot ce ai putut in misiunea asta. De asta te-ai speriat atat de usor si sperai ca Day sa te salveze. Esti mult mai mult decat pari. Abia astept sa vad finalul povestii.

-Deja?

That brown eye of yours, in imagine.