Shadowhunters (Verisiunea Română)

Partea 12

      DOAMNE DUMNEZEULE, 1.4 MII DE VIZUALIZĂRI. O SĂ MORRR. VĂ IUBESC. NICIODATĂ NU AM CREZUT CĂ O SĂ AJUNG AICI, DAR IATĂ-MĂ.
      Acum, vă las să plonjați în următorul capitol.
***************

      Criza subită de nervi s-a dus așa cum a venit, pe nesimțite, și am rămas doar cu șocul, dar tare pe poziții, iar Will disprețuitor.
          -Nu știi nimic, da?! a spus amenințător. Tu vai, hop, ai aflat despre noi, și deja te crezi mare expertă, dar ești un nimic. Să fii nefilim nu e așa de ușor.
          -Îmi imaginez, am replicat satirică. Să te plimbi așa, fără grijă, peste tot, ca un Don Juan, să te faci mangă, iar apoi să te iei la păruială cu niște vampiri. Ce simț al responsabilității, Mr William.
      Am tresărit când el s-a precipitat asupra mea, ca o panteră, de pe patul de lângă, pe care se odihnise până în urmă cu câteva secunde. Mâinile-i înfipte erau precum niște gheare în umerii mei. Junghiul de frică amestecată cu durere se mărea.
           -Niciodată. Niciodată să nu-mi mai spui așa, a punctat el, zguduindu-mă. Nicicând.
      Ochii săi plăcuți erau acum de nerecunoscut. O adâncime agitată, ce semăna panică, temere, și ce semnala o primejdie indiscutabilă. Buza a început să-mi tremure, iar un mic văl de lacrimi mi-a acoperit ochii. Mi-am înfipt dinții în ea pentru a-i opri tremuratul și am clipit des. Ochii săi oglindeau aceeași furtună, înspăimântătoare ca înainte, doar că acum pasiunea atroce pălise. Am rămas nemișcată înafara tremurului buzei inferioare ce nu contenea. El mi-a dat drumul umerilor, și s-a întors subit cu spatele, strângând mâinile pumni. Și-a lăsat capul jos, înfrânt, în timp ce-și scutura mâinile imediat eliberate.
       -Nimeni nu te-a atins, tot serafică ești, mundănuțo.
      Am pufăit, un zâmbet arhaic urcându-mi pe buze. Colțurile gurii mi-au căzut înapoi, într-o schimonositură, pentru a se ridica din nou. Am pufnit a doua oară. Zâmbetul ce urmă îmi descoperi dinții. Fornăitul continua.
          - De ce pufnești ca un horn înfundat? Tonul îi era egal, fără sentimente.
         - Mi-am dat seama că nici nu ne-am prezentat acătărea, și deja suntem la cuțite.
      S-a întors parțial, așa că acum îi vedeam jumătate de față, și am avut dreptul la jumătate de zâmbet.
          -Te numești Theodora, Teona, Teofila, ceva pe acolo, spuse el gesticulând.
          -Theresa, i-am spus, aproape scoțând un alt pufăit la încercările sale eșuate şi eu nu sunt o mundănuță, am continuat cu afirmațiile, ridicându-mă în capul oaselor. Sunt nefilimă, nu-i așa?
          - Din păcate, retorcă el zâmbindu-mi superior. La Bibliotecă nu eram siguri, dar după ce Jahiel nu te-a ars, a fost clar. Acum întrebarea este... care din părinții tăi te-au mințit?
          - Tata nu m-a mințit, am sărit cu gura, protectivă.
          -Atunci mama ta a făcut-o.
      L-am săgetat cu o privire de avertizare.
          - Nu am cunoscut-o pe mama.
          -Deci era curvă, concise el.
       Mi-am dat ochii peste cap, ignorându-i remarca.
          -Unde e Clary?
          -Ultima oară când am văzut-o, era cu Jace, îi făcea un tur al plăcerii- oups, greșeala mea- Institutului.
      Am început să încalț o pereche de cizme negre, cu catarame, ce adânceau latura gotică a situației. Purtam un fel de pantaloni de jogging, și un tricou larg în piept. Stătea ca pe un gard, dar nu prea conta în acel moment, ținând cont de faptul că mă simțeam stoarsă de energie.
          -Crezi ca e posibil ca părinții mei să fie nefilimi?
          -Cred ca da, a răspuns marțial, în locul replicii cu tente ironice ce mă lua peste picior, la care mă așteptam. Asta, sau te-au adoptat de la niște narcomani. Acolo era replica! Care e numele tău de neam?
          -Gray. Theresa Gray.
      Am încercat. Am încercat, ca să nu spun eșuat în mod grandios, să-mi înfrânez tendința de încrețire a nasului ce preceda orice prezentare cu numele complet. De asta preferam să trec drept Tessa.
           -Hahahahaha! Theofila Gay.
       Am țâțâit la apelativ.
          -Foarte amuzant, ce să spun..
       Mi-am împreunat buzele într-o linie, speram eu, plină de reproș. Mai degrabă Theresa-ba nu, dar trebuia să spun ceva- decât William. În ce perioadă suntem noi, cretacic?
            -Theresa Gray? Există mai rău decât atât? Nu credeam că e fezabil.
           -Sunt sigură, am încuviințat acrimonios.
           - Adică, un exemplu de nume Divin ar fi William Herondale. Sună de parcă Îngerii au coborât cu surle și trâmbițe și au anunțat venirea unei rubedenii superioare, nu-i așa?
             - Iar eu sunt Maica Theresa, am răspuns caustic, ridicându-mă.
      El a pufnit împotriva dorinței, pentru că imediat și-a reluat mina impenetrabilă. Era semn clar că comoditatea dintre noi se dusese.
             - Ar putea Înălțimea sa să se miște?
      Am trecut pe lângă el, la câțiva centrimetri, și am continuat să trec pe lângă paturile de spital. I-am simțit persoana în spate, și știam că mă urmează. Privirea mi s-a depolarizat, fiind destul de pierdută în gânduri.
          - Deci, noi suntem nefilimi, da?
      A aprobat cu o mișcare a capului. Nefilimi, Vânători de umbre, Războinici, toate sunt sinonime.
          -Și ne luptăm cu vampiri.
          -Nu doar cu vampiri, infirmase el. Noi am fost creați din sângele Îngerilor Raziel și Calliel, vărsat într-un Pocal, dat de băut lui Jonathan Shadowhunter, primul cu al său nume. Ne luptăm cu oricine, de la demoni la zâne. Lumea noastră, a vânătorilor de umbre, e lumea unde monștrii mundanilor sunt cotidianul, Theresa, a spus el sever. Aproape nu ezitase asupra numelui. Aproape.
      Am ieșit din Sală pe un hol principal, iar el a închis ușa masivă, ornată.
          - La erajul 1, vorbi el, sunt Sala Meselor, și Sala de Antrenamente, un salon, și intrarea. Aici suntem la etajul 2. Pe palier mai sunt biroul Luciei, directoarea, Infirmeria- sau Aria Spitalului- și biblioteca.
      Am respirat ușurată, zâmbind.
          -Camerele sunt sus, la etajele superioare. Acum, Lucie mi-a spus să plimb ursul cât timp se ocupă de Alec. E etic, spune ea, să-ți fac un tur.

****************

      Ne revedem, dragii mei, din nou.   Am spus ca astăzi voi posta capitolul, și azi l-am postat 😆😆- chiar dacă la 23:55 - care devenit 00:08-. Scuzați întârzierea, dar am mai multe motive ce justifica perfect orice zăbovire.
     1. Probleme de-ale inimii. Al naibii crush.
     2. GAME OF THRONES!!!! Nu că vreau să fac pe agentul publicitar, dar serialul ăla e genial!

           Ca întotdeauna, dacă nu mai știți ce mai citi pe Wattpad și sunteți un fan hardcore Harry Potter , citiți Hogwarts , de oanatimo, pentru a vă regăsi într-o Blamione-Drinny excepțională.
     
      Dacă v-a plăcut acest capitol, votați, comentați, dați de veste.

      Eu, ca de obicei, vă salut, și abia aștept să vă reîntâlnesc în capitolul următor.
      Sunteți eroii mei 💙.

~ Tess