Shadowhunters (Verisiunea Română)

Partea 3

          2 referate mai târziu

          -Aaaaaam termiiinaat, am declarat eu punând punctul final în referat.
      Îmi luase mult prea mult, pentru că încercasem să-i copiez scrisul complicat.
      Ea a tresărit. Avea un marker negru în mână. Ciudat. Știam că îi plăcea mai mult să deseneze în creion. Am dat laptopul la o parte, și atunci, l-am zărit. Carcasa telefonului meu era acum împodobită cu niște mici desene.
          -Ăăăăăă..... ăla e telefonul meu? am întrebat eu ușor, precaută, articulând într-un mod evident britanic.
          -Ăăă, da, a spus pe un ton care arata că îi pare rău. Am vazut-o așa de goală, și m-am gândit că...
         -Dar e minunată! am țipat încântată. Nu am văzut una mai frumoasă!
        -Deci, făcu ea precaută, să înțeleg că-ți place?
        -Nu îmi place, am spus eu hotărâtă. O ador!
      Ea a părut ușurată, pentru a se încrunta apoi.
          -Tessa, cât e ceasul?
      Pentru a-i răspunde, m-am uitat la telefon.
         -E 7 și 10. La cât se deschide clubul tău?
         -La 10, mi-a răspuns ea pe un ton de ''in matter of facts''. Dar până ne aranjăm...
      S-a oprit în mijlocul propoziției.
          -Tu ai ceva haine în stil de ''piele-negru-smoking hot''?
      M-am încruntat, gândindu-mă.
          -Știi, chiar s-ar putea să am.
      M-am ridicat, și am mers înspre șifonierul de pe celălalt perete.   Ridicându-mă pe vârfuri, am atins cutia cu buricele degetelor, și după câteva momente de chin, am reușit să trag acea cutie afară. Buuuun.  Nerăbdătoare, am tras-o pe pat. Era încă sigilată pe o parte. O pusesem deoparte. Nu aveam s-o îmbrac pentru a merge la școală. Pe rochia aia stătea scris club de noapte. Sau prostituată, depinde de perpectivă. De m-ar fi văzut ciudatul blond. Sau măcar boul care încercase să imite un liliac. Sau o pisică. Și de unde dracu' căzuse? Cum îndrăznise să-mi spună pitică?! Eu nu eram pitică. Eu nu sunt pitică. Trebuia să centrez mai bine lovitura. Cum a îndrăznit să mă încolțească?!
      Am pufnit nervoasă, și pe fața Clarissei a apărut o expresie de curiozitate. Am alungat subiectul ce plana asupra discuției, deschizând cutia, și apoi privirea mi s-a pironit asupra Clarissei.
          -E perfectă! a spus ea entuziasmându-se. Cu adevărat .
A scos-o din cutie, admirând-o. Nu mă prea imaginam purtând-o. Venea undeva cu o palma și jumătate deasupra genunchiului, foarte scurtă, și foarte mulată. Apăruse din senin în bagajele mele când despachetasem vara trecută.
          -Tessa!
      Vocea Clarissei m-a scos din gândurile post-rochie.
          -Da?
          -Te-am întrebat dacă ai și o pereche de papuci la ea.
      Încruntătura de pe fața mea se adâncise. Papuci... Papuci... Pa..
          -Da! am exclamat dintr-o dată, sărind de pe pat. Unde suunt? am întrebat eu cerul.
      Vizând cutiile de pe șifonier, am luat-o cu pași mari înspre ele. Acolo trebuia să fie! Fusesem odată la o nuntă ciudată, și îi încălțasem. Cea mai frumoasă pereche de botine cu toc cui. Trebuia să ai un simț al echilibrului extrem de bun ca să poți sta în picioare cu ei.
           -Jaa!! am strigat eu.
      Era semnalul. Clary a venit imediat lângă mine.
           -K Boom! am făcut entuziasmată.
      Îi găsisem! Îi fucking găsisem în labirintul de cutii și alte chestii.
           -Buuuun, făcu ea lingăndu-și buzele încântată.
          -Unde e clubul? am întrebat eu, uitându-mă la ceasul de perete ce ticăia ignorat.
          -În Brooklyn, Ocean Street, undeva în apropierea apartamentului meu.
           -Stai stai stai, am spus eu mijând ochii. Nu pot să cred că stai chiar în centrul vieții de noapte.
          -Eh, ce pot spune.
      Am găsit o micuță gentuță, unde incăpeau perfect rochița și ghetuțele, fără să le ciopârțesc total.
          -Vrei sa dormi la mine? m-a întrebat în timp ce-și încheia papucii.
Tom Tailor. Nu-i rău.
           -Da, dacă nu te deranjează.
      Un tunet s-a auzit în depărtare.
          -Ar trebui să scot astea din priză, am spus eu arătând înspre electrocasnice.
          -Da, n-ar fi o idee rea, a zis ea gânditoare.
          -Ai vrea ceva mâncare chinezească? Sau o pizza? Sau KFC?
      Am lăsat-o să aleagă în timp ce eu m-am aplecat, legându-mi șireturile.
          -Sunt gata! am declarat eu hotărâtă, revenind la suprafață.
      Am luat cheile, și le-am aruncat în plasă, lângă haine, și mi-am pus telefonul în buzunarul de la spate.
          -Ai luat tot? a întrebat ea cu un aer amuzat, sprijinindu-se de tocul ușii de la intrare.
      Adevărul e că, de fiecare dată la plecare, fac un tărăboi. 2000 de drumuri dus-întors, prin toată casa.   De data asta, ultima oară fusese cu scopul precis de a-mi lua din cutia de catifea de lângă pat, micul colier înfățișând un mic înger mecanic ce ticăia acum fericit lângă inima mea.
      Am închis ușa, cu puternica senzație că, totuși, uitasem ceva. Când am ajuns în fata liftului, mi-am început obișnuita listă.
☆Cheile?- check
☆Costumul?-check
☆Papucii?-check
☆Telefonul?-check.

      Ding!

      Ne-am urcat în lift, eu cu senzația că uitasem ceva, Clary cu expresia țipătoare de '' o sa vomit''. M-am încruntat, și 3 Therese mă priveau înapoi încruntate. Fața străvezie a Clarissei mă îngrijora. Din surdină, notele unei piese demodate mai străbăteau aerul. Mintea mea a început automat programul de recunoaștere a melodiei. Mi-a luat ceva. În tot acest timp, mina Clarissei se înrăutățea. Devenise de la un străvezism ușor, la un galben-puroi/mucegai pronunțat. Fără ''cutie automată'', i-am ordonat creierul meu să-mi ofere ceva ipoteze.
~Poate nu-i plac înălțimile.
~Poate este claustrofobă.
~Poate îi este frică de lift.
      M-am încruntat mintal. Cuvântul acela nu exista.
      Când senzația de 0 Gravity trecuse (aka, momentul în care s-a oprit liftul), iar ușile galaxiei s-au deschis, Clary aproape că a sărit afară din micuța cutie de chibrituri.
          -Somebody that I used to know! am exclamat victorioasă.
       Încruntătura ce abia dispăruse a apărut iar când m-am uitat din nou la Clary. Spre deosebire de ceilalți din holul imobilului, care se uitau la mine ca la o scăpată din cel mai apropiat sanatoriu (Ceea ce și eram, dar nu voiam sa mă dau de gol. Well, fuck.) , ea s-a cutremurat la numele piesei.

*************
      Dun dun dun. Am pus în sfârșit și partea asta, cu toate că ar fi trebuit să invat la geografie. Dar fiecare linie scrisa este cu o linie mai aproape de Will 💙.
      Am pus melodia aia pentru că bff-ului meu (aka Clary 😉) nu îi place.  Nu am nimic împotriva cântărețului sau altcuiva.
      Va mulțumesc că ați citit și acest capitol. 💙

~Tess