The days with you

the days with you / chapter twelve

Mel: Esti un idiot!!

I-am strigat eu acestuia printre chicoteli, iar imediat dupa asta am vazut-o pe Rose in spatele meu, asteptand si ea probabil sa poata intra in masina. Zayn era de cealalta parte a masinei si a bocanit in geamul lui Harry.

Mel: Poti fi un idiot mai mare de atat?

L-am cicalit eu, in momentul in care am intrat toti in masina. Soferul nostru a schitat un zambet jucaus pentru cateva secunde, fixandu-ma cu privirea in tot acel timp.

Harry: Nu am masina de prea mult timp. Incerc sa ma obisnuiesc cu ea.

Mel: Ai noroc ca este seara si nu te-a vazut toata lumea cat de idiot erai aici.

Odata cu asta am pornit la drum, in cateva minute iesind de tot din Londra. Radioul lui Harry era pornit, si o melodie de la JLS s-a facut auzita. Era joi seara, iar conform celor spuse de Harry si Anie (ea era cea care mai conducea) se parea ca aveam sa ajungem vineri dimineata la mare sau chiar mai devreme. Erau doar cateva ore de cand mergeam pe drum si simteam ca imi amortea fundul in scaunul masinii iar radioul incepuse sa ma plictiseasca asa ca eram in cautare de ceva amuzament.

Nu aveam nicio idee cum sa mai inveselesc atmosfera din masina. Fiecare avea activitatea lui, doar eu eram cea care statea si se uita fara niciun sentiment cum treceam de nenumaratele case. Harry era extrem de grijuliu sa conduca cum trebuie iar Rose si Zayn stateau imbratisati in spatele masinii, Rose avandu-si bratele incrucisate de talia lui Zayn si sprijinindu-si capul de pieptul lui in timp ce mana lui Zayn se afla pe umarul ei, rareori jucandu-se si cu un fir de par. Imaginea care o redactau cei doi ma facea sa imi fie dor sa fiu cuprinsa in felul ala, sa simt ca este cineva langa mine care ma protejeaza si care imi transmite afectiune. Cred ca puteam spune ca eram geloasa ca Rose, Anie si Sarah aveau parte oricand vroiau ele de asa ceva.

Mi-am scuturat capul usor, incercand sa raman pozitiva. Si pentru mine erau pastrate acele momente. Stiam ca atunci cand voi avea parte de ele le voi pretui mai mult decat trebuie. Intr-un fel, acest lucru ma speria pentru ca incepeam sa pun suflet la relatia mea cu Marc si stiam ca daca avea sa se intample ceva intre noi eu urmam sa fiu cea care avea de suferit cel mai mult. Imi incalcasem propria promisiune. Nu am vrut niciodata sa fiu genul care sa tina atat de mult la un baiat decat atunci cand eram convinsa ca acel baiat chiar merita dragostea mea. Ca el tinea la mine la fel de mult cum tineam eu la el. Nici macar nu realizasem faptul ca imi aveam privirea asupra lui Harry, dar, chiar si atunci cand am realizat ca ma uitam la el, nu mi-am intors capul.

Harry nici macar nu isi imagina cat de mult ma bucura faptul ca ramasesem doar prieteni si nimic mai mult. Stiam ca daca aveam sa contiuam asa zisa poveste de dragoste, aveam sa il dezamagesc. Sa il ranesc. Pentru ca, adevarul era ca eu nu tineam la Harry la fel cum tinea el la mine. In fiecare seara dupa ce ieseam impreuna cu el stateam si ma gandeam daca eu chiar aveam un sentiment pentru el. Daca ceea ce simteam pentru el era chiar adevarat. Daca nu ma inselam singura. Iar in momentul in care mi-am dat seama adevarul nu am vrut sa il ranesc. Pur si simplu nu ii puteam spune ca nu il iubesc sau ca nu tin la el. Pentru ca eu tineam la el, si inca tin la el, dar nu il iubesc. Din aceasta cauza i-am spus ca nu vroiam sa mai fim impreuna ci doar sa ramanem prieteni. Stiam ca aveam sa o dau eu in bara cumva. Aveam sa il dezamagesc intr-un fel pentru ca, asta eram eu. Reuseam sa dezamagesc oamenii, sa fac lucrurile mai complicate pentru mine, sa ma dezamagesc pe mine insami cateodata.

Rose: Harry, poti opri cand ai ocazia la un autogrill, te rog?

Rose reusise sa imi rupa sirul gandurilor cu aceasta fraza si sa imi dezlipeasa privirea de pe Harry. Probabil nici el nu observasem ca il priveam deoarece atunci cand s-a rotit spre Rose sa ii raspunda, s-a uitat in ochii mei pentru cateva secunde iar apoi spre ea. La fel ca Harry, m-am intors spre Rose si am vazut-o destul de palida si se pare ca Zayn mai avea putin si adormea.