The days with you

the days with you / chapter eight

Chapter eight

            Amandoi ne indreptam spre iesirea din bloc, chiar daca inca se auzea cum picaturile de ploaie faceau contact cu solul. Odata ajunsi in dreptul usii de la intrare am si vazut masina lui torcand in fata blocului iar imediat am si intrat in ea. Inca aveam hainele ude de cand am venit cu Zayn de la magazin.

            Atmosfera din acea masina era ciudata; tensionata. Nici macar nu stiam cum sa incepem discutia de care aveam nevoie. Discutia de care depindea relatia noastra. Discutia de care depindeam noi si viitorul nostru.

            Marc: Mel…

            Imi soptise numele iar asta aproape ca imi facuse ochii sa se umezeasca. Imi era dor sa fiu strigata de el si sa stau langa el, cu mainile lui asezate protector in jurul corpului meu. Imi era dor de toate astea, dar chiar si asa mi-am ridicat capul spre el, uitandu-ma in acei ochi verzi pe care ii adoram din toata inima mea.

            Marc: Imi pare rau, chiar imi pare.

            Eu: Ca ai uitat ca ai o prietena? Sau ce iti pare rau?  

            Chiar daca il iubeam, aveam impresia ca ma mintea. Corpul meu era stapanit de o frica de care nu am mai avut parte fata de Marc. Frica se rezuma la faptul de a fi ranita. Nu vroiam sa mi se intample asta din nou.

            Marc: Nu, Mel, nu am uitat niciodata ca am o prietena. Cum as putea sa uit asa ceva? Tot timpul ai fost in mintea mea. Tot timpul mi-a fost dor de tine. Mi-a fost dor sa te strang in brate, sa ma joc cu parul tau pana ti-l incalceam iar tu te suparai.. Mi-a fost dor de tine si inca imi este.

            Eu: Tot timpul ti-a fost dor de mine, serios? Atunci inteleg de ce ai venit sa ma vezi atat de des! De ce m-ai sunat de atatea ori si sa nu uit..ti-a fost dor de mine si in acea seara, cand erai prea ocupat sa vorbesti cu mine?

            Marc: Ce? Nu, Mel…Nu s-a intamplat nimic atunci, iti jur!

            Eu: Juri? Tu nu jurai. 

            Marc: Mel, in acea seara eram in Londra, eram cu trupa si ne pregateam sa ne facem debutul intr-un club. Toata lumea se agita iar unii vroiau sa ne monteze echipamentul mai repede decat trebuia. Plus ca Rhis o facea pe idiotul si ma amuza..

            Eu: Erai in Londra?! Iar eu nu stiam nimica de asta! Sa nu mai vorbesc de faptul cu debutul.

            Marc: Cum adica nu stiai? Era si Harry acolo cu White Eskimo.

            Marc se uita derutat la mine in timp ce sangele meu parca se oprise. In seara in care eu m-am ametit rau de tot incat nici macar nu imi mai aduc aminte ce am facut, Marc era in Londra, la cativa pasi departare de mine! Iar eu, Doamne iarta-ma ce am facut ca nici nu imi mai aduc aminte.

            Marc: Mel? Nu ti-a zis Harry ca eram acolo?

            Probabil ca aratam ca o stana de piatra, din moment ce atunci cand am vorbit vocea imi suna ca si cum m-ar fi stans cineva de gat.

            Eu: Uhm.. Nu am mai vorbit cu Harry de ceva vreme dar, asta nu conteaza Marc! Tu trebuia sa imi spui asta, nu sa lasi pe seama lui Harry! Si nu incerca sa dai vina pe el pentru ca deabea daca m-ai sunat si sa nu mai vorbim de vazut! Mi-ai promis ca vei face tot posibilul sa vii cel putin o data pe saptamana sa ma vezi. De cat timp sunt aici nu ai venit nici macar o data!

            Eram pe jumatate nervoasa iar pe jumatate suparata de aproape plangeam. Incercam sa par rigida si imuna la faptul ca el era in fata mea, expunandu-si sentimentele fata de mine. Vroiam sa par asa pentru ca inauntrul meu defapt eram distrusa complet, eram o dezordine totala din cauza lui si nu vroiam sa ii expun lucrul asta. Oricat de mult as fi tinut la el nu vroiam sa vada acest lucru la mine pentru ca acum nu eram sigura pe sentimentele lui. Nu eram sigura pe el.