Capitolul 11- Humiliated

1.5K 105 4
                                    


Avery

Brian a iesit tipand. Eram jenata. M-am intins in pat, pe burta si ma simteam rau din nou. Mi-am acoperit gura cu mana incercand sa ma gandesc la ceva diferit.

"Avery, oh Doamne! Imi pare atat de rau, nu aveam nicio idee!" Sophia a intrat alergand privindu-ma. M-a ajutat sa merg pana la baie. Imi tinea parul si atunci s-a intamplat din nou.

"Uite asa, scoate tot afara." a spus mangaindu-ma pe spate. Dupa inca cateva vome, insfarsit s-a oprit si Sophia mi-a adus un pahar cu apa.

" Hai sa te ducem acasa, trebuie sa te odihnesti." m-a ridicat in picioare si cand a inceput sa mearga am inghetat.

"Nu pot" am spus si ea s-a intors.

"De ce? Trebuie sa mai vomezi?" a intrebat si am dat negativ din cap.

"Doar ce m-am umilit total si vrei sa ies de aici, esti nebuna?" am spus incercand sa respir. Umorul este un mecanism foarte comun.

" Ei bine nu imi pasa, okay? Trebuie sa mergi acasa si sa dormi" 

Acasa. Locul unde sunt in siguranta, ingerul meu pazitor, mama, tata si Jake! Dar faptul ca as ajunge beata acasa ar dezamagio pe mama.

"Nu, nu pot merge acasa! Mama si tata o sa ma omoare. Le-am promis ca o sa fiu atenta si in siguranta, crezi ca asta arata a atentie si siguranta?" am spus panicandu-ma si ea a chicotit.

" Ei bine ai oprit un baiat sa se culce cu tine, deci este siguranta" a chicotit, iar eu am inghiontito.

" Okay, poti dormi la mine, parintii mei oricum sunt plecati" i-am multumit si cand am iesit din camera a trebuit sa ma paraseasca, pentru ca vroiam sa mai arat putina demnitate care mi-a mai ramas. Toata lumea ma privea, mi-am simtit fata incalzindu-se, iar eu vroiam sa ma ascund.

Oamenii radeau si bateau din palme. Mergeam tot mai repede cu capul lasat in jos, acoperindu-mi ochii care erau plini de lacrimi si umilinta. Nu imi pasa ca oamenii imi strigau numele pentru a ma privi, vroiam sa ies cat mai repede de aici si nimeni nu ma putea opri. Sophia a venit dupa mine, dar a fost oprita de Liam cu care s-a sarutat.

Am mers inapoi si am tras-o de acolo.

"Avery, ia-o usor, este okay." a spus Sophia, ceea ce m-a facut sa pufai. Aparent este okay ca dupa prima saptamana un senior sa faca o gluma completa pe seama mea.

" Okay, pot sa sarut ultimele zile bune din scoala." am spus nervoasa. Nu ma simteam bine deloc. Acel oribil sentiment si ganduri despre a fi folosita, acel gand ma facea sa plang chiar mai mult. Am clipit des pentru ca nimeni sa nu observe. Ne-am urcat in masina ei si am condus departe de acea casa. Un val de usurare a trecut prin mine.

" Multumesc, Sophia!" ii eram cu adevarat recunoscatoare.

" Nicio problema, asta e ceea ce fac prietenii" amandoua am zambit.


M-am trezit cu sunetul unei alarme necunoscute. Mi-am deschis ochii si am inceput sa analizez camera in care ma aflam. Sophia inca dormea langa mine. Ma durea capul foarte tare. Eram imbracata intr-o pereche de sorti de pijama si un maiou. M-am dat jos din pat in cautarea unei bai. Poate asta... nu, era toaleta. Am oftat.

" Ce faci, Avery?" m-am intors pentru a o vedea pe Sophia stand in pat si frecandu-se la ochi.

" Caut baia" ea a chicotit.

"Oh, jos pe hol si la stanga." am mers si mi-am facut chestiile si apoi am revenit inapoi.

"Deci, cum te simti?" a intrebat, iar eu m-am asezat in pat langa ea.

"Bine, ce s-a intamplat noaptea trecuta, inafara de incurcatura mea cu un senior?" durerea de cap aproape a trecut.

" Da, Harry si Cara s-au culcat impreuna din nou..." a oftat.

" Din nou?" m-am incruntat.

The Senior ( Harry Styles ) tradusaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum