Brothers

12.

Imediat ce Eve s-a trezit din somn, ochii i s-au intunecat brusc, culoarea de albastru deschis devenind un albastru foarte inchis. Parul saten s-a inchis si el la culoare, devenind negru.
Evelyn s-a ridicat din pat si a iesit din castel, mergand direct in Padurea Interzisa, cu un scop precis.
Fata inainta printre copacii goi ce, in mod normal i-ar fi provocat teama, ca intreaga padure, de altfel, dar acum nu simtea teama, nu simtea nimic.
Dupa un timp, satena, actuala bruneta, ajunse in fata unei pesteri. Pasi inauntrul ei si mii de faclii se aprinsera, luminandu-i calea. In curand, fata se afla in fata unui perete din piatra, pe care erau scrijelite mai multe desene: oameni in suferinta, un sarpe urias, un om intr-o pelerina neagra, dar si un mesaj: Bine-ai venit, calatorule! De nu ti-e teama inainteaza, dar de frica iti trece prin vene, mai bine fa cale intoarsa!
Nimeni nu ar fi putut inainta, caci peretele era imposibil de inlaturat, dar se parea ca Evelyn stia exact ce trebuia sa faca. Apasa imediat cu piciorul o piatra dintr-un colt intunecat al pesterii si peretele de piatra disparu ca prin minune. Un hol ingust, intunecat se deschidea acum in fata fetei, care pasi increzatoare pe pardoseala din gresie a acestuia. Dupa ceva timp in care mersese, Evelyn ajunse intr-o incapere larga, dominata de o masa lunga din abanos, pe care se aflau un cutit de argint, un vas mic transparent, dar si un cazan ce bolborosea.
Fata lua cutitul si, trasand o linie subtire si scurta pe incheietura ei, isi lasa sangele sa curga in vasul transparent, pana ce acesta se umplu si capata o nuanta inchisa de rosu. Bruneta scoase ceva din buzunarul robei. Acel ceva se dovedi o bagheta alba, din os, dar si o mana scheletica, pe care o arunca in cazan, alaturi de propriul ei sange. Cu bagheta alba de os, mesteca totul cu grija, apoi arunca si bagheta in cazan.
Indata ce facu tot ce trebuia, Evelyn se intoarse pe acelasi drum pe care venise, se aseza inapoi in pat si adormi la loc, urmand ca in dimineata urmatoare, cand parul si ochii aveau sa revina la culoare lor adevarata, sa nu isi mai amimteasca nimic din ce tocmai facuse, iar rana de brat sa fie singurul lucru suspect pe care sa il observe.
In dimineata urmatoare
Albus si Eve se trezira in acelasi timp si amandoi se ridicara din pat. Eve merse la baie, in timp ce fratele sau privi ganditor pe fereastra.
Tipatul lui Eve rasuna pana la fratele sau, iar Lara si Rose o urmara imediat in baie, ingrijorate de ce i s-ar fi putut intampla.
-Ce-i?! Ce-ai patit?! O intreba Rose speriata.
-Uite!raspunse Evelyn, aratandu-le incheietura pe care era o taietura subtire din care curgea sange.
-Ce e asta?! Intreba Lara suspicioasa.
-Nu, Lara, nu am vrut sa imi tai venele, se rasti satena la prietena ei. Nu sunt psihopata!
-Atunci de unde ai fi putut avea o astfel de taietura?!intreba Rose.
-E o taietura de cutit, mormai Lara, privind-o cu atentie. Din material pretios, cel mai probabil argint, continua ea.
-De unde stii?! Intrebara cele doua fete in acelasi timp.
-Pur si simplu stiu, raspunse Lara indiferenta.
Eve isi spala rana cat de repede putu, iar Rose facu un bandaj sa apara pe mana ei(cu vraja Ferula!).
Cele trei fete se grabira spre Marea Sala, unde isi luara in tacere micul dejun, in timp ce Albus isi privea sora insistent, caci stia ca cea care tipase, reusind astfel sa ii trezeasca pe toti Cercetasii, fusese Eve.
Cercetasii din anul 5 se indreptara spre sala de Potiuni, unde Harry Potter isi facu aparitia.
-Tata?zise Eve, ridicand mana.
-Da?
-De ce Umbridge e din nou profa de AcMN?
-Pentru ca tu l-ai parat pe Rahman la directoare, tu de ce crezi?raspunse barbatul suparat, privind-o cu ura, in timp ce ochii fetei se umplura cu lacrimi, ce cazura pe fata ei indata ce Albus Potter vorbi si el:
-E numai vina ta, mincinoaso!
Evelyn se ridica din banca si fugi pe hol, alergand pana la Lacul Negru, in care se arunca si inota pana ajunse pe celalalt mal al lacului.
Era extenuata, dar era singura si asta era tot ce isi dorea. Bine, nu chiar singura.
Ai vazut in sfarsit ca toata lumea te uraste?!
Esti singurul de care am nevoie acum, capatana putrezita!
Asta spuneam si eu. Ce-ar fi sa ma lasi sa te ajut?
Eram sarcastica, idiotule! De ce as vrea ajutorul tau?
Te-as putea face mai puternica decat oricine! Te-as putea face mai indiferenta decat Albus, mai inteligenta decat Rose, mai batausa decat Lara, mai faimoasa ca Harry Potter, mai sportiva decat Ginny Potter! Te-as putea face perfecta!
Sunt departe de a fi perfecta! Nu vreau sa fiu asa!
Bine, poti pastra incapatanarea! Doar lasa-ma sa te ajut!
De ce faci asta?! Vrei ceva in schimb, sunt sigura!
Nu, nu vreau nimic. Ai facut deja totul, noaptea trecuta!
Ce-am facut azi noapte?!
Bandajul de la mana fetei disparu, iar Eve vazu rana imediat.
Tu?! Tu mi-ai facut asta??
Nu, bineinteles ca nu! Ti-ai facut-o singura! Doar ai primit ajutor de la cineva!
Si acel cineva esti tu?!
Ti-am spus deja ca nu eu am fost. Si nu-ti pot spune cine a fost! Ideea e ca nu trebuie sa mai faci nimic! Iar eu te voi ajuta, trebuie doar sa ma lasi!
Nu, nu pot face asta! Nu pot sa ma aliez cu dusmanul!
Nu eu sunt dusmanul, inca nu vezi asta?! Tu esti propriul tau dusman! Din cauza ta, Albus e suparat pe tine! Din cauza ta, Harry Potter te uraste! Totul, totul se intampla din cauza ta! Daca m-ai lasa sa schimb asta... Harry Potter nu l-ar mai vedea pe James drept cel mai bun! Tu ai fi favorita lui! Mama ta va fi mandra de tine!
In mintea fetei se derulau imagini in care tatal ei o imbratisa, in care mama ei ii zambea mandra, in care fratele sau, Albus, zambea. Dar zambetul nu-i atingea ochii. Era un zambet fals, pentru ca el si-ar fi dorit sa fie in locul ei. Si-ar fi dorit ca parintii sa il iubeasca,sa fie mandri de el.
Nu pot face asta! Nu pot sa fac asta! E gresit! Fratele meu are nevoie de mai multa apreciere decat am eu!
El E apreciat! Doar ca nu vede asta! Dar tu...Pe tine nimeni nu te observa!
Nu e adevarat! Am incheiat discutia, Voldemort! Ajunge! Nu vreau sa fac asta si gata! Si ai face bine sa imi spui exact ce am facut azi-noapte!
Nu prea cred, Alexandra!
Nu-mi spune Alexandra!
Nu ai acceptat oferta mea, nu-ti voi spune nimic! Dar vei afla curand, stai fara grija! Totusi, nu cred ca iti va placea sa auzi!
Voldemort rase malefic in mintea ei si disparu, lasand-o pe Evelyn singura, cu gandurile sale.
Fata inota inapoi spre castel, dar fortele o parasira cu putin inainte sa ajunga la mal, scufundandu-se incet, dar sigur in Lacul Negru.
Albus era ingrijorat peste masura. Desi era suparat pe sora lui, faptul ca lipsea de mai mult de o ora, fiind de negasit, nu facea decat sa se ingrijoreze si mai mult.
La fel erau si Lara, Rose, Alice, Scor, Lily, James, dar si fratii Morgan, desi Albus fremata de nervi cand Caleb se plimba de colo pana colo, incercand sa se gandeasca unde ar fi putut fi Eve.
Caleb revenise din spital, cu cateva zgarieturi pe care Madam Pomfrey nu le vindecase complet, in timp ce Logan nu se ridicase deloc de pe patul din Aripa Spitalului.
Albus isi cautase deja sora de vreo zece mii de ori: la Lacul Negru, la Hagrid, la biblioteca, pe terenul de Vajhat, in camera ei, in Camera de Zi a Cercetasilor.
Nu era nicaieri, iar profesorii inca nu sesizasera lipsa ei, motivandu-i absenta la ore c motive absurde, cum ca ar fi la baie sau ca s-ar simti rau, cel mai probabil.
In Camera de Zi a Cercetasilor plutea o atmosfera incordata, in timp ce toti asteptau cu sufletul la gura o veste despre Evelyn Potter.
Cand, dupa vreo trei ore in care nu era de gasit nicaieri, profesorii au intrat in panica si au inceput sa o caute pe Evelyn.
Niciun rezultat insa.
Toti Cercetasii erau in Camera de Zi, alaturi de familia Potter, care astepta o veste buna, desi incepeau sa se descurajeze.
Totusi, nu asta era singurul lucru rau in familia Potter. Albus tocmai isi certase mama ca i-a ascuns, lui si surorii sale, ca sunt gemeni.
Ei bine, spre uimirea tuturor, nici Ginny Potter nu stia ca Eve si Al sunt gemeni, motiv pentru care intre cei doi soti izbucni o cearta de nedescris, care se termina cu amenintarea lui Ginny ca divorteaza. In acel moment, Harry Potter nu mai spuse nimic, se aseza pe podea si astepta.
-Am gasit-o!
Caleb Morgan intra ca o furtuna in Camera de Zi a Cercetasilor, ridicand pe toata lumea in picioare.
-E in Aripa Spitalului, nu e foatte in regula, zise el.
Toata familia Potter porni spre locul respectiv, dar Madam Pomfrey nu le dadu voie sa intre, inca.
-Unde era?! Il intreba Albus pe Caleb, iar acesta spuse:
-Era pe malul Lacului Negru, cel vestic. Era uda din cap pana in picioare si parea sa fi inotat, dar a lesinat si apa a adus-o la mal.
Satenul Potter nu mai zise nimic si astepta sa isi vada sora.
Madam Pomfrey iesi din salonul fetei, vorbindu-le:
-Starea ei e stabila. Puteti merge sa o vedeti, dar doar cate unul.
-Merg eu, zisera Albus si Caleb in acelasi timp.
-Mergi, spuse Caleb, iar Albus intra in salonul cu pereti albi in care sora lui se afla.
-Eve?sopti el, asezandu-se pe un scaun si privindu-si geamana.
Fata deschise ochii si il privi uimita, dar ochii ei reflectara imediat suparare, cand spuse:
-Nu pot sa cred ca esti aici!!
-Ce?! Facu Al.
-Nu vorbeai cu mine, dar acum, cand aproape am murit, esti primul care vine sa ma vada!
-Eve, eu..
-Nici sa nu te aud. Iesi!
-Poftim?!
-M-ai auzit. Iesi afara.
Satenul ofta suparat si parasi salonul, plecand in dormitorul sau.
Sora ta e bine?!
Nu crezi ca poti sa afli si singur?!
Bineinteles ca pot, dar e mai amuzant daca imi spui tu!
Daca ai avut vreo legatura cu asta....
Nu e ca si cum poti sa imi faci ceva, nu?!
Ai avut de-a face cu asta?!
Bineinteles, doar nu credeai ca Evelyn poate sa lesine din senin in mijlocul unui lac?! Intr-adevar, faptul ca era in lac, a fost idea ei sa inoate, dar in rest...
Albus il scoase pe Voldemort din mintea lui, nervos si inchise ochii, intinzandu-se in patul sau si adormind.