Brothers

10.

-Știţi, începu James, după un moment de tăcere, în care cei trei fraţi își zâmbiră, am auzit de la Satana că nu sunteţi prea bine dispuși. S-a întâmplat ceva?

-Da, s-a întâmplat că tata e un mincinos, care ne-a ascuns timp de cincisprezece ani că suntem gemeni, îi răspunse Evelyn, încruntându-se.

-Poftim?! exclamă Lily, șocată, aceasta coborând chiar atunci scările. Sunteţi gemeni și aţi aflat abia acum?!

-Da. Așa stau lucrurile dacă îl ai ca tată pe Harry Potter, adăugă Albus, după care Lily dădu să iasă din încăpere.

Văzând asta, Eve îl împinse pe Albus în fața roșcatei, astfel, făcându-l să-i blocheze calea și să arate ca un tolomac.

-Ce naiba faci, Albus? întrebă Lily.

-Păi, eu... Vreau să vorbim, dar nu aici, îi spuse, apoi trăgând-o de mână, până în camera băieților Cercetași din anul cinci.

Amândoi se așezară pe marginea patului lui Al și își priviră mâinile ghemuite, fără să scoată o vorbă, până când brunetul își luă inima în dinți și vorbi:

-Uite, știu că nu sunt o persoană sensibilă, iubitoare, care își exprimă sentimentele în fața oamenilor. Știu că nu arăt afecţiune nimănui, știu că nu ţi-am spus asta niciodată, dar... eu... te iubesc enorm de mult, Lily. Ar fi trebuit să fii conștientă de asta, ar fi trebuit să nu ai îndoieli. Lily, pentru numele lui Dumnezeu, cum ai putut crede că nu ţin la tine, doar pentru că nu îți spun asta?! Ești sora mea, cum aș putea să te urăsc?!

-De ce îmi spui asta? șopti ea, în cele din urmă, când își reveni din șoc. De unde știi că eu...

-De la Evelyn. Nu te supăra pe ea! A făcut bine că mi-a spus.

-Cum a venit vorba de mine?

-Vorbeam despre certificatul nostru de naștere. Ne întrebam dacă tu și James știaţi că suntem gemeni, iar eu i-am spus... niște lucruri, inclusiv că n-aș vrea ca tu să știi, deoarece nu mi-ar plăcea deloc să îmi pierd încrederea în tine. Apoi, ea mi-a spus că simţi că nu însemni mult pentru mine, că ai vrea să îți arăt mai mult că ţin la tine și...

-Și o faci doar pentru că te simți obligat. Știi ce, nu mai spune nimic. Aș fi vrut să vorbești din inimă!

-Vorbesc din inimă, dar nu m-am exprimat cum trebuie. Ascultă, îți voi spune ce am mai vorbit cu Eve despre tine, ca să îți dai seama că nu îmi ies pe gură cuvinte goale.

-Ascult, zise aceasta, privindu-l cu ochii ei căprui și frumoși.

-I-am spus că ești una dintre persoanele fără de care viaţa mea ar fi terminată. I-am spus că aș face orice pentru tine, chiar dacă ar trebui să mor ca să mă asigur că tu vei rămâne în viață. M-aș lăsa torturat pentru tine, m-aș lăsa controlat și manipulat pentru tine, aș sări în cea mai adâncă groapă, dacă ar trebui să te scot de acolo, aș lupta cu moartea pentru tine, aș ucide pentru tine. I-am spus că vreau să te apăr mereu, pentru că ești sora mea mai mică și ai nevoie de protecţia mea, dar nu ţi-am spus asta ca să nu par prea grijuliu, prea protectiv. Mi-era și încă îmi este frică să îți arăt cât de mult vreau să fii în siguranță, deoarece nu vreau să îți ascund lucruri, de teamă să nu ajungi hrana lupilor sau mai știu eu ce. Aș vrea să nu te implici în războaie, aventuri nebune, plimbări nocturne pe coridoare, treburi legate de Voldemort, am vrut asta dintotdeauna, în toţi acești ani, dar nu te-am oprit să ne ajuţi, să faci ceea ce simţi, pentru că, în adâncul sufletului meu, știam, nu, știu că trebuie să lupţi ca să nu fii în pericol, nu să fii o lașă, nu să te lași apărată de alții. Ca să fii în siguranță, trebuie să te ţi tare și știu că poți s-o faci, pentru că ești puternică, am avut grijă să fii așa. Și, totuși, eu n-am făcut mare lucru. Tu ţi-ai creat singură caracterul, puterea, curajul de care dai întotdeauna dovadă și sunt incredibil de mândru de tine!