1

1.1K 49 47
                                    

28 august. Vacanța de vară se apropia de sfârșit, iar James, Albus, Eve si Lily trebuiau să se întoarcă la școală. Înainte să înceapă să se pregăteasca, își savurau ultimele zile de vacanță. Fusese una dintre cele mai bune vacanțe pe care le avuseră, mai ales că toată familia călătorise în jurul lumii, mai precis, în următoarele locuri: Paris, Berlin, Budapesta, București, Moscova, Beijing, Tokio și, în final, Hawaii. Acesta a fost locul în care familiile Potter și Weasley au stat aproape o lună. Abia se întorseseră acasă și Hermione începuse deja să îi preseze cu tot ce ținea de școală.

-Hermione, spuse Albus, școala incepe abia în două zile!

-Exact, Albus! Două zile, dar la cum te știu, o să faci bagajul pe ultima sută de metri, cel mai probabil, în mașină.

-Și ce dacă?! Important e că îl fac și, în plus, oricât de leneș aș fi, nu o să plec în boxeri și tricou, așa cum era gata să facă James anul trecut. Dacă nu i-ar fi spus tata cum e îmbrăcat, ar fi ajuns pe un panou publicitar al ălora de la magazinul cu lenjerie intimă pentru femei... ăăă, adică, voiam să spun... băieţei de cinci ani.

Hermione oftă și părăsi încăperea, apoi intrând în camera vecină și îndreptându-și atenția spre Evelyn, care aproape își terminase bagajul.

-Mă bucur că există cineva în casa asta care mă ascultă!

-Mătușă Hermione, fără supărare, dar nu mi-am făcut bagajul pentru că ai zis tu. Așa fac de fiecare data.

Un alt oftat îi scăpă printre buze femeii, apoi ieșind și din camera fetei.

-Albus, Eve, veniți puțin! se auzi vocea mamei lor de la parterul casei, imediat după ce Hermione se făcu nevăzută, iar cei doi deschiseră ușile camerelor lor, după o scurtă ezitare, își schimbară priviri complice și ușor panicate și făcură întocmai.

-S-a întâmplat ceva? Ai primit cumva o scrisoare de la Rahman, în care spune că își dă demisia pentru că a dat peste un elev atât de bun și silitor ca mine, și nu mai poate face faţă talentului meu nemărginit? întrebă Albus, odată ajuns în fața mamei lui, fără să spere, de fapt, că era vorba despre o scrisoare de la profesorul care a început să îi facă zile fripte pa Hogwarts, încă din anul întâi.

-Da, Albus, fix asta s-a întâmplat. Rahman a trimis o scrisoare, iar după puțin timp, a venit la ușa noastră ca să ne întrebe CE DOAMNE IARTĂ-MĂ ÎNSEAMNĂ ASTA! îl ironiză ea pe Al, la sfârșit începând să ţipe, arătând spre James, care stătea lângă ea și avea părul albastru și pielea mov.

Cei doi frați izbucniră în râs, enervând-o și mai tare pe mama lor, care îi privea supărată, de câteva minute bune.

-Cum ați putut face una ca asta, chiar acum, când școala stă să înceapă?!

-Asta era și ideea, zise Eve, fiind imediat săgetată de privirea cruntă a lui Ginny.

-Amândoi sunteți pedepsiţi! Veţi rămâne acasă, cât timp noi mergem pe Aleea Diagon.

-Mama! exclamară amândoi în cor.

-Nu poți face asta pentru că noi... noi... vom suna la protecția copilului și le vom spune celor de acolo că mama noastră dă vina pe noi pentru că fratele nostru din plastic este o păpușă Barbie spaţială, cu părul albastru și moaca atât de mov, încât pare a fi lovită de Lara.

-Protecţia copilului te-ar trimite la spitalul de nebuni, dacă le-ai spune așa ceva, și, în plus, pot face tot ce doresc, atâta timp cât eu sunt cea care te-a ţinut în burtă timp de nouă luni și a asistat la spectacolele date de tine la trei dimineața, pe când erai bebeluș.

BrothersWhere stories live. Discover now