14.

259 24 18
                                    

  Oricât de mult și-ar fi dorit fiecare elev din școală să nu mai meargă la vreo oră înainte de începerea balului, tot erau nevoiţi să o facă, iar clopoţelul, care suna încontinuu ca să îi anunțe că pauza se terminase, nu prea era de partea lor. Îmbufnaţi, studenţii se îngrămădiră pe coridoare pentru a ajunge în clasele în care aveau ore, iar o parte din Cercetașii din anul cinci ieșiră afară pentru ora de Zbor, alături de Viperini, toţi mai bine dispuși decât cei care aveau cursuri în interiorul școlii.

  Evelyn sosise împreună cu Lara pe teren, spunându-i acesteia cât de mult regreta că acceptase să fie însoțită de Caleb la bal. De câte ori îi pronunţa numele o făcea cu dezgust și precizase de cel puțin trei ori că era un cuceritor amator, care va lua toată treaba cu petrecerea ca pe o întâlnire.

  Nu recunoscu asta în faţa Larei, pentru că aceasta ar fi luat o bâtă și ar fi făcut din capul ei balon-ghiulea, dar Eve scotea părțile negative ale lui Caleb Morgan la iveală pentru a nu admite că avea o ușoară simpatie pentru el, care ar fi putut deveni ceva mai mult. Dar ea nu voia să simtă asta, nu pentru el. Își dorea din toată inima să-l urască așa cum trebuie, dar nu o făcea. De fapt, se simți foarte bine cu el când se întâlniră lângă Lacul Negru, discutară și înotară împreună. Și îi plăcu sărutul, cu toate că nu îl avu în plan. Fratele ei, ca și Lara, spuse că partea lui preferată din toată povestea fu cea în care ea îi prezentase lui Caleb lacul.

  Albus, fratele ei, era cel care făcea din întreaga situație una și mai complicată. Într-adevăr, îi părea nespus de rău că nu-i mai adresa niciun cuvânt, dar știa și că nu avea dreptul să se bage în viața ei. Da, poate că sărutase un Viperin. Da, poate că nu era unul cu care Al se avea bine. Dar exagerase, din cauză că ura să i se ascundă lucruri, îl ura pe Caleb, ura ziua în care el apăruse pe lume.

  — Eu cred că ar trebui să-i spui lui Morgan că nu mai mergi cu el la bal, o sfătui Lara, în timp ce își ridica mătura de pe iarbă. Vrei să scapi de el? Atunci, evită să mai iei contact cu el și gata, problemă rezolvată.

  — Nu-i așa ușor, Lara! îi spuse Eve, uitându-se după Cercetașii care nu veniră încă, mai precis, prietenii ei.

  — Ba da. Îi spui scurt și la obiect: "Idiotule, nu vreau să am de-a face cu tine".

  Eve râse, gândindu-se la cât de simplu ar fi fost să își rezolve problemele, dacă ar fi procedat ca Lara Swift în orice situație.

  — Eu nu glumesc. Ori îi spui tu, ori o fac eu, zise șatena, hotărâtă. A, uite-l că vine! Abia aștept să ajungă ai... Stai așa, vorbește cu Al?!

  Într-adevăr, Caleb Morgan începuse de ceva timp să discute cu Albus și, spre mirarea Larei și a lui Eve, Viperinul părea întreg și fără nicio rană. Acesta îl implora de zece minute întregi să o ierte pe Eve, însă, nu dădea rezultate.

  — Haide, pentru numele lui Merlin! exclamă Caleb pierzându-și răbdarea, în cele din urmă. Cedează și tu și va fi bine pentru toţi.

  — Știi ce ar fi și mai bine pentru toţi? Ca tu să nu mai exiști pe faţa Pământului, îi zise Al, astfel sugerând, pentru a mia oară, că nu are de gând să vorbească din nou cu sora lui.

  Drept să spună, toată treaba cu ignorarea lui Evelyn luase o altă întorsătură, cu două zile în urmă, de când tărășenia asta începuse să se bazeze mai mult pe orgoliul mult prea mare pe care îl avea, pentru a merge la ea pur și simplu și a recunoaște că a reacționat prea urât. Nu putea face așa ceva nici în ruptul capului. Nu își putea călca mândria în picioare, mai ales de dragul lui Caleb Morgan, cel mai nesuferit dintre nesuferiţi, pe lângă Logan Weasley, verișorul lui.

BrothersOpowieści tętniące życiem. Odkryj je teraz