Mă trezesc cu una peste cap care mi-a făcut capul să se miște când mâna lui a făcut contact cu capul meu
-Auchhhh ! A durul ! spun frecând zona "rănită"
-Îți trece, nu poți rămâne aici. Trebuie să pleci.
-Hă ? De ce ? Îmi place aici. spun lăsându-mă cu spatele pe iarbă
-Nu știu cu cine semeni de ești așa idiot. Fiule nu e vremea ta, trebuie să te întorci. Ei suferă după tine.
Cum spune asta mă ridic în fund și îl privesc mirat. El de unde știe ? Am clătinat din cap și îl privesc fix în ochii
-Dumă la ei. spun iar în următoarea secundă mă trezesc într-un salon
Privesc puțin în jur și mă văd pe mine pe pat ? Hă ? Dar cum ? Pășesc spre ieșirea din salon lăsându-l pe tata acolo.
-Nu sta mult, nu mai avem mult timp. îi aud vocea serioasă
Dau din cap afirmativ si pășesc tot înainte, practic, ies prin ușă, adică fără să mă lovesc de ea și să fac din nou contact cu podeaua. Îi văd pe toți stând pe scaune, Rack stătea cu un pahar de cafea în mână și o privea, mă pun pe vine în fața ei și o privesc îngrijorat, când să o prind de încheietura îmi trece mână prin ea.
Nu o pot atinge, nu pot sta fără să o ating, mă ridic și când să intru în salon se aude un sunet ciudat, iar în următoarea secundă asistente și doctori intră val-vârtej în salon și încep să mă resurciteze. Adică pe corpul meu, adică înțelegeți voi ceva din ce zic eu.
Îl privesc pe tata șocat de ce mi se întâmplă și l-am rugat din priviri să mă întorc. A dat din cap afirmativ și a zâmbind, ma îmbrățișat strâns apoi s-a depărtat de mine puțin dispărând ușor ușor dar nu înainte să-mi spună
-Pune-te pe corpul tău, până nu e prea târziu. spune și dispare
Aud doctorii cum vorbeau că îmi fac a cincea resuscitare, mă așez pe corpul meu și închid ochii cu gândul să mă trezesc și să nu mor definit.
Cum aparatul cu un lichid destul de rece îmi atinge pielea, simt, cum îl dezlipește mă ridic deodată în fund cu ochii deschiși larg apoi cad pe spate cu ochii închiși, aud zgomotul unui aparat bipăind mai normal. Deschid puțin ochii iar toți din salon se strâng în jurul meu. Doctorul zâmbește larg apoi le spune ceva celorlalți iar ei ies din salon, începe să mă axamineze cu ajutorul unei asistente.
Puteam respira normal, fără ajutorul aparatului respirator, dar durerea din partea dreaptă era insuportabil de ținut în frâu. Dar am aflat că durerea îmi va dispărea în câteva ore. Puteam să-mi misc degetele de la mâini, dar nu puteam vorbi prea clar din cauza durerii.
-Îmi pot vedea iubita ? spun cu toată puterea când doctorul să iasă din salon
-Sigur. spune și iese pe ușă
După aproximativ un minut o văd pe Rack intrând pe ușă, era îmbrăcată în colanți și tricoul meu iar în picioare avea teniși, ochii îi erau roșii de la plâns iar părul îl avea prins într-un coc dezordonat. Îi zâmbesc blând și încerc să ridic mână dar nu mă puteam mișca.
Se pune pe scaunul de lângă pat și mă apucă de mână, o strânge ușor și îmi intorc privirea spre ea. O privesc clipind încet și zâmbind.
-Mă bucur că n-ai plecat de lângă noi. spune cu lacrimi în ochii zâmbind
-Nu te-aş putea lăsa niciodată iubito.
Se ridică de pe scaun și se apleacă spre fața mea, mă sărută scurt. Îmi era dor de buzele ei dulci, păcat ca sunt puțin cam uscate dar le-am umezit eu puțin. Își desprinde buzele de pe ale mele iar în următoarea secundă intră restul lumii pe ușă.
Mă uit mai bine la Dorian și avea ochii roșii de parcă ar fi drogat, m-am încruntat iar el doar mi-a zâmbit.
-Dacă nu ai fi în starea asta groaznică te rupeam eu într-o îmbrățișare frate. îmi spune zâmbind larg
Capitolul 24
Začať od začiatku
