Cum ajungem înapoi acasă mergem la subsol, cum intrăm dau de ochii lui Victor fixându-mă, apoi coborând parcă la mâna mea unde erau documentele.
-Deci domnule, un autograf de-al dumneavoastră şi sunteţi liber. spun sec trântindu-mă pe canapea şi fixându-i pe ceilalţi care ma priveau miraţi
-Unde trebuie să semnez ? întreabă dându-se bătut şi cu o urmă de speranţă în glas
-Dorian, un pix albastru, te rog.
După ce-mi dă pixul îmi trimite o privire gen:"Ce dracu ai în cap ?", apoi se pune pe canapea, mă ridic şi mă pun stil pitic în fața lui Victor, îl dezleg de o mână şi semnează. Ii dau documentele citite de, Evens în maşina, lui Troy care urcă sus cu Luis şi Evens, Dorian se ridică şi urcă, rămânând doar eu cu Victor la subsol.
-Deci Victor, vrei să pleci nu ?
-D-da..
-Ok, uite îţi dau eu un bilet spre cer.
-Cee ??
În următoarea secunda scot pistolul de la spate şi îl îndrept spre capul lui, venele îmi pulsau sânge din ce în ce mai repede şi simţeam cum venele de la gât sunt pregătite să explodeze. Îl fixez cu privirea iar el la fel, mă privea confuz şi şocat, nu se astepta să fiu un om fără inimă şi să-l omor, dar şi el mia omorât tatăl ! Şi v-a plăti cu vârf şi îndesat !
-Ultima dorinţa ? îi spun rece şi privindu-l cu ura
-O să te bântui Darius Brown şi o să-ţi pară rău !! Te urăsc la fel de mult cum l-am urât pe tatăl tău! Doi idioţi !
Scuipă cuvintele spre mine şi mă face să mă simt cam ciudat, sentimentul de ură pentru el se transformă în furie şi dispreţ. În următoarea secundă am apăsat pe trăgaci şi l-am nimerit fix în frunte, cade rezemat de stâlpul de lemn de care era legat, sângele a început să curgă şi să-mi invadeze nările cu mirosul lui care acum era plăcut. Răzbunarea-i dulce, îmi spun în gând apoi îl văd pe Dorian stând în capătul scărilor privindu-mă atent.
-Deci te-ai gândit să îl omori ? mă întreabă privindu-mă fix
-Hm da, ce e ?
-E târziu şi mâine aveţi scoală, ar trebui să mergeţi acasă, mâine veniţi la casa lui Victor să ne apucăm de amenajare.
-Bine, ceilalţi ?
-Sus, te aşteaptă. Uite frate, ştiu că ți-e greu dar....
-Dorian ştiu, n-am chef de predici sau altceva. i-o tai eu repede, chiar nu aveam chef de filozofia lui deja am parte în fiecare zi de ea
-Bine. Hai mişcăte, mă ocup eu de asta. uitându-se la Victor care acum zăcea fără suflare
-Noapte bună.
-Noapte bună.
Merg până la scări şi mai trag o ultimă privire spre Victor, adică cadavrul lui apoi urc scările şi când deschid uşa să ies dau de Evens care se uita ciudat la mine, îl ignor şi merg înainte.
-Mergem ? spun păşind în sufragerie unde îi găsesc pe Luis şi Troy pe telefoane
-Bine. răspunde Evens venind în spatele meu
Ajunşi acasă la mine mă duc leneş în camera mea şi îmi dau tricoul jos la fel şi blugii, îmi iau o pereche de pantaloni de trening şi mă trântesc pe pat, îmi pun mâinile sub ceafă şi privesc tavanul, iar în minte îmi apare Rachel.
