Capitolul 24

5.2K 288 9
                                    

Din perspectiva lui Darius:


Nu mă pot mișca de loc, stau întins pe jos și deschid cu greu ochii, totul era negru, încerc să mă ridic în picioare și reușesc într-un final. Dar totul se face alb dintr-o dată ? Stai ce ? Unde naiba sunt ? Mă uit la mine și sunt îmbrăcat doar în alb și cu picioarele goale, dar în partea dreaptă am o pată mare de sânge ce îmi distruge albul imaculat.


Sunt prost și când sunt aproape mort ? Cred că da. În fine.


Nu văd pe nimeni și nimic pe aici, ci doar alb, încep să merg. Unde ? Nici eu nu știu dar merg poate dau de cineva sau măcar de un copac cu mere că mor de foame.

Cum merg mă uit peste tot dar totul e alb, mă izbesc de ceva tare și fac cunoștință cu podeaua. Hum ? Îmi frec cucuiul din cap și îmi ridic privirea și dau de o ușă albă debea vizibilă. Mă ridic, apăs pe clanță și o deschid larg. Pășesc pe cealaltă parte a ușii și am ajuns pe o câmpie ? What The Fuck ? Cineva își bate joc de mine sau ce ?

Încep să merg cu picioarele pe iarbă și e destul de relaxant, merg merg și merg și ce să văd ? Am ajuns la marginea unui lac, mă pun cu fundul pe iarbă, iau o piatră în mână și o arunc în apă, rup un fir de iarbă și încep să-l privesc.

Sunt ciudat ?

Nici să nu vă aud că da, sunt doar plictisit și mai ales sunt singur și neajutorat aici. Ce naiba ? Am ajuns în rai sau ce ? Hmm..


Tata


Mi-a tresărit în cap și am început să mă uit prin jur dar totul era..hm cum să vă spun eu..era pustiu. Pur și simplu nici o urmă de om sau animal.

Mă trântesc pe spate și privesc cerul, ăsta când a mai apărut sus ? În fine, încep să-l privesc cu atenție dar după ceva timp închid ochii pentru a dormi puțin în lumina soarelui, dar cineva îmi face umbră.


-Aloo, îmi trebuie soarele. Așa că dăte, oricine ai fi. spun cu ochii închiși


Mă trezesc cu o palmă zdravănă peste frunte, drept care mă ridic forțat în fund. Eram pregătit să-l bat pe ăsta sau asta care a dat în mine, mă ridic pregătit să-i dau un pumn dar când văd cine e rămân cu pumnul în aer iar zâmbetul îmi apare pe buze.


-Tată ? spun zâmbind și las mâna moale pe lângă corp

-Nu te bucuri să mă vezi ? mă întreabă și își depărtează mâinile pentru a mă îmbrățișa


Îl iau în brațe și stau așa ceva timp, chiar de sunt puțin mai înalt decât el acum mă simțeam ca un copil mic care a făcut o boacănă și nu a fost pedepsit, ba chiar a fost felicitat.

Da da știu vorbesc doar aiurea dar sunt atât de fericit că-l pot strânge în brațe, pe omul care a plecat din viața mea de atâția ani și nu l-am mai văzut și simțit alături de mine. Îmbrățișarea lui încă nu a dispărut, e la fel încălzitoare și protectoare cum mi-o amintesc. E aici cu mine, adică eu am ajuns la el, dar ce contează ? Mă bucur că e aici. Rup îmbrățișarea și mă pun pe iarbă, el făcând la fel


-Ce cauți aici fiule ? mă întreabă privindu-mă atent

-Hum păi am ieșit afară și m-a împușcat nu știu cine și iată-mă aici. spun zâmbind

Golanul (+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum