Capitolul 27

5.4K 255 19
                                    

Stau de mai bine de o oră și îi ascult pe "frații ăstia" cum vorbesc întruna, dar ca să le stric eu cheful îi întrerup


-Ar fi bine să te duci să-ți faci bagajul iubito. zic zâmbind inocent

-Bine. Ne vedem frate, pa fraiere.


Îi plasează un pupic,frățește, pe obraz lui Dorian iar pe mine mă sărută scurt pe buze, iese din cameră și eu o urmez. Înainte să iasă pe ușa din față o prind de talie și o sărut lung, și o mușc de buză inferioară.

Îi dau drumul cu greu din brațele mele și iese pe ușă zâmbind, urc sus în cameră și încep să-mi fac și eu bagajul. Iau o valiză mai mare dacă tot vom sta două săptămâni sau chiar mai puțin sau mai mult.


*****


După ce mi-am pus de ce am nevoie pentru "vacanță" am reușit s-o închid cu greu, dar tot am închis-o. Mă pun obosit pe pat dar mă ridic imediat și încep să mă privesc în oglindă, bandajul îmi acoperea jumătate din abdomen, dar măcar nu mai aveam dureri așa groaznice, voiam să-l dau jos de acuma dar nu pot decât diseară înainte să plecăm. Sper să mi se vindece odată rana asta și să pot face orice vreau cum făceam înainte. Și să mă pot distra din nou cu înțepata mea mică și excelent de bună.


*****


-Avion personal ?? întreb uimit uitându-mă la Gigolo care stătea în fața noastră cu mâinile în buzunarele pantalonilor lui de firmă

-Sigur, haideţi. zice calm privindu-ne


O ia înainte prin mulțime și ne lasă în urmă, îmi împleticesc degetele între ale lui Rack și mergem împreună spre poarta de pornire urmați de ceilalți. Care mergeau destul de relaxați, și să fim serioși cine nu ar accepta o vacanță gratuită. Masă gratis, cazare gratis și plajă de Crăciun în loc de ciocolată caldă și frig de îți îngheață "juniorul" și "veverița" din pantaloni.

Ne îndreptăm cu toții spre avionul nostru personal. Știam că Gigolo e un om bogat și un afacerist de excepție dar nu credeam că va fi așa de bun cu noi. Hm nu îmi miroase prea bine mie despre ăsta, dar în fine cu toate asta.

Eu cu Rack ne-am pus fix în față, ea la fereastră, normal, am luat-o de mână și am sărutat-o tandru pe buzele ei mari și cărnoase. O mușc ușor de buza inferioară iar ea geme încet, o muzică perfectă pentru urechile mele. Zâmbesc pervers când se uită urât la mine și aproape că credeam că îmi dă o palmă, dar întoarce capul spre fereastră, îi pun centura cu grijă apoi o pun și eu.

Avionul decolează iar ceilalți stăteau destul de cuminți. Ba ascultau muzică, ba vorbeau, doar Troy cu Dorian stăteau și se jucau pe telefoane cică nu ai voie dar na ce să le faci. Dacă murim va fi vina ălora doi maimuțoi. Eu mă așez mai comod pe scaun și închid ochii cu speranța să adorm...

Dar de unde ? O iau pe Rack de mână și își întoarce privirea spre mine, o sărut scurt pe buze apoi îi desfac centura și își pune capul pe umărul meu drept și adoarme imediat. Credeam că sunt incomod dar se pare că nu am dreptate.

Bine că sunt o pernă moale pentru ea, îmi rezem capul de scaun și închid ochii cu speranța că acum reușesc să adorm și eu măcar dacă ea e atinsă de mine....


Din perspectiva lui Dorian:


După ce am terminat un joc pe telefon l-am închis și-l băgat în buzunar, mă uit la ceilalți și dormeau toți, mă ridic de pe scaun și merg în față la porumbeii aia doi. Dorm și ei. Ce dracu ? Doar eu am insomnie ? Adică știu că e foarte târziu și eu am dormit puțin azi până să mă trezească mica Diavoliță, dar na.

Încep să-i dau câteva palme lente lui Darius și doar mormăie, îl ciupesc de umăr și se trezește într-un final.


-Mă plictisesc, vino să vorbim. îi zic în șoaptă


Mârâie încet printre dinți și încearcă să se ridice în așa fel fără să o trezească pe micuța adormită care dormea la fel ca un îngeraș nevinovat. Zâmbetul ei micuț și dulce îl puteai privi ore în șir, dar tot un Diavol malefic rămâne.

Mergem cu câteva locuri mai în spate, el se pune lângă fereastră și se uită prin întunericul nopții. Își întoarce capul spre mine și mă întreabă din priviri ce am


-Nu am nimic. Doar că viața asta devine tot mai nasoală. zic și îmi rezem capul de scaun

-Frate, ți se pare ție. spune bătându-mă cu palma pe umăr

-Nu Darius nu mi se pare, viața ta e perfectă. Ai o fată de nota 10, niște prieteni minunați și o familie bogată ! Dacă nu erai tu atunci eu nu eram acum aici și în nici un caz nu aflam că am o soră vitregă știi asta prea bine. zic trist fără să îl privesc

-Frate, îmi ești prieten, ce dracu îmi ești ca un frate mai mare. Și dacă nu erai atunci pe stradă eu poate eram la închisoare sau chiar mai rău în mormânt. Îți sunt mereu alături. Să nu uiți asta. spune zâmbindu-mi frățește

-Știi că nu am făcut mare lucru, doar am luat pistolul tău de jos și am tras în el, apoi am fugit amândoi mâncând pământul. zâmbesc amintindu-mi de acele clipe

-Vezi ? Nu e chiar așa nasoală viața, bucurăte de ea. Plus că meriți și tu vacanța asta din plin. Datorită ție sunt în viață.

-Hm da și nu sunt eu un frate prea bun că am lăsat-o pe Rack să fie cu tine. zic râzând când văd încruntarea de pe fața lui

-Norocul tău că îi ești frate. Merg să dorm și eu, sunt destul de obosit.

-Hm da și mie parcă ma luat somnul de când vorbesc cu tine. zic și mă ridic în picioare


Merg la locul meu și îl găsesc pe Troy dormind pe ambele scaune, era așa de frumos când dormea. WTF ? Aoleu...
Clatin din cap ca să-mi scot ideile astea nebunești din el. Îi trag o palmă zdravănă peste cap și se trezește instant, mă pun pe scaun și mă așez cât mai confortabil pe el. Închid ochii și încerc să adorm, când eram pe cale să intru în lumea viselor simt ceva pe umărul drept. Era capul lui Troy, să fiu sincer nu mă deranja ba chiar îmi placea.

Încerc să ignor sentimentul ăsta ciudat care a apărut dintr-o dată și intru în lumea viselor destul de repede..



Golanul (+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum