Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 6 ♥

Luke nu se mai oboseste sa tipe la mine sa închid usa asa ca o închide chiar el.Fac cativa pasi în față încercand sa nu cad.
Ma las în genunchi langa tata.Zacea pe jos într-o balta de sange.Mama era si ea pe jos,îl ținea

-Chem ambulanta! anunta Justin punând mana pe telefon

-Nu!E prea târziu....reuseste mama sa sopteasca

Prea tarziu?Adica..tata era..mort?
Ma uit la chipul ei udat de lacrimi.Suferinta i se citea clar în ochi.Nici nu-mi dadeam seama daca plange,era..inexpresiva.
Privirea îi era pierduta în gol.Justin statea pe canapea cu fata îngropata în maini.
Luke era în spatele meu si ma privea de parca eram gata sa fac ceva..dar eu abia puteam sa ma misc.
Ma las în genunchi langa tata simtind cum lichidul rosu fierbinte îmi patrunde materialul pantalonilor la nivelul genunchilor.Iau încet mana lui tata în a mea si simt un val de raceala ce ma cuprinde.Pur si simplu nu îmi venea sa cred,era imposibil,dimineata era totul bine si acum..era o schimbare prea brusca si prea dramatica ca sa pot face fata situatiei.

-Jur..jur pe ce am mai sfânt ca asta nu va ramane asa..o aud pe mama zicand
Privirea ei înca era pierduta in gol dar continua sa vorbeasca

-O sa dezgropam trecutul,o sa ma razbun...Karen Johnson,hm?repeta ea numele pe care l-am auzit de la acel criminal,
Credeam ca e moarta nemernica aia..dar nu-i nimic,o sa moara. Ea si toti din familia Johnson care mai sunt în viata.Noi nu le-am facut nimic..nu...conflictul era închis de ani buni..de ce a trebuit sa se întample asta..

Vorbea de parca era în transa,nu o mai auzisem asa niciodata.Dorinta ei de razbunare era justificata,privindu-l pe tata în acea stare simteam ca eu însami sunt în stare sa omor pe cineva.Nu cunosteam acele "conflicte" vechi si nici nu-mi pasa sa le aflu,îmi pasa doar ca cel  sau cea ce facuse asta sa plateasca.
Simt cum lacrimile îmi inunda obrajii fara sa le mai pot opri.Oficial eram orfana de tata..ok..am facut ceva rau?  Am gresit atat de mult incat sa merit asta?Erau întrebari retorice.Nu aveam sa primesc un raspuns.
Mama se apleaca si îi atinge pentru ultima data buzele tatei.Ma uit la chipul lui inexpresiv si încerc sa-i retin trasaturile cat sa-mi ajunga pe toata viata.Nu o sa-l mai vad niciodata zambind,nu o sa-i mai aud glasul niciodata..nu o sa-i mai zaresc sclipirea din ochi cand vorbea de mine,mama sau Jus.Familia lui era viata lui,însa el a plecat si si-a lasat familia în urma.Cum ar trebui sa trecem peste asta?
Mama se ridica de jos si îsi priveste hainele patate de sange,apoi îsi ridica privirea spre mine.Incearca sa-mi ofere un zambet însa nu prea îi iese.Vine spre mine si ma ajuta sa ma ridic de jos apoi ma ia de mana,procedand la fel si cu Justin.Stateam amandoi în fata ei dupa un moment ca asta asteptand sa spuna ceva.

-Suntem doar noi acum,spune într-un sfarsit. Dar va promit..va promit ca o sa-l razbun pe tatal vostru.Voi încalca orice lege morala daca e nevoie si stiti de ce?Pentru ca tatal vostru m-a invatat ce inseamna sa iubesc,ce înseamna fericirea,pentru ca datorita lui va am pe voi.A fost langa mine in cele mai negre momente din viata mea,m-a salvat de nenumarate ori,iar eu,acum,nu am fost în stare decat sa privesc cum este ucis chiar in fata mea.

Se opreste putin pentru a-si retine lacrimile apoi continua:

-E aproape vara..se apropie vacanta..o sa am nevoie sa ma întelegeti.Nemernicii aia stiu unde stam asa ca va trebui sa ne mutam de aici.In primul rand trebuie sa va stiu în siguranta,apoi sa hotarasc ce am de facut mai departe.Pana la urma..tot asa o sa mor si eu,sau poate din cauza unui "accident"..

-Ce tot spui acolo?intreaba Justin revoltat

Mama zambeste contemplativ.Bunicii nostri murisera într-un accident,cel putin asa stiam eu.

-Mai stiti vorba aia "Aschia nu sare departe de trunchi?" ne intreaba mama. Ei bine,asta se aplica in cazul meu,parintii mei au fost..cum au fost si eu voi fi la fel.Aleg aceasta cale pentru ca am fost provocata si..

-Ce cale? o întrerup eu
Parca vorbea în ghicitori

-Aceasta cale...o sa traiesc în afara legii ca sa ma razbun.Parintii mei au fost niste infractori,niste mafioti,o sa fiu si eu la fel.Oricum am trait mult timp in lumea asta,nu o sa fiu o începatoare.Va spun ce am de gand pentru ca atunci cand veti afla adevarul sa nu ma urâti,sa nu aveti sentimentul ala de respingere pe care l-am avut si eu fata de parintii mei cand am aflat cu ce se ocupau.Nu ma astept sa ma întelegeti,nu ma astept sa ma sustineti..va cer doar sa nu ma urati.

Lacrimile îi straluceau in ochi gata sa cada.

-Vreau sa te ajut. spune Luke facand un pas în fata

Oh..aproape uitasem ca era si el cu noi.

Mama il priveste nedumerita.

-Eu nu trebuie sa-ti spun ca vreau sa te ajut,se baga si Justin, sper ca e de la sine înteles.Te voi ajuta sa-mi razbun tatal.

Ma uitam de la unul la altul si nu stiam ce sa fac.

-Nu,nu,nu,în niciun caz nu o sa las copiii sa se bage in asta.Nici tu,Luke,nici Justin,nici nimeni altcineva nu ma va ajuta la asta.E razbunarea mea

-Dar e si tatal nostru! spun simtind cum adrenalina imi pulsa in vene.Da,mama,nu te uita asa la mine,tipul ala care acum zace intr-o balta de sange la cativa metri de noi,e tatal meu si al lui Justin.Avem tot dreptul sa vrem sa-l razbunam.

-Si o vom face,cu sau fara ajutorul tau,o vom face in stilul nostru,ma completeaza Justin

-Stiti..il aud pe Luke spunand, Kev mi-a spus ceva acum cateva zile.M-a facut sa-i promit ca daca lui i se va intampla vreodata ceva sa am grija de copiii lui si de Katy..poate a simtit ceva,nu stiu..dar i-am promis,si ma voi tine de promisiune.

Mama ne priveste pe toti pe rand si încearca sa ne ofere un zambet

-Cu o conditie!Sa nu va puneti in pericol niciodata indiferent de situatie,promiteti?

Incuviintam cu o privire plina de speranta.
Mama ne prinde pe toti intr-o imbratisare de grup.Eu,Justin,Luke,mama,si..tata undeva mai incolo pe jos.O imagine de groaza,un moment tragic, o evolutie din bine in rau..si o sa fie si mai rau pentru cei care ne-au facut sa trecem prin asta.

Dupa ce umbrele din trecut revin,destinul unei familii se schimba radical.Lumina devine întuneric,ziua devine noapte,un suflet inocent se transforma intr-unul  întinat.
Gandirea este modul cel mai inalt de prelucarare a informatiei despre noi însine,cand modul de gandire se schimba,lumea noastra subiectiva se schimba.
Unele sentimente vor înrautati situatia,o vor duce la apogeu pana nimic nu mai poate fi rezolvat.Uneori trebuie sa devenim ce nu suntem pentru a ne atinge scopul.

Vroiam sa fac  un capitol mai lung dar maine am teza si trebuie sa mai fac niste copiute... :))
O sa avem o 'mica-mare' schimbare in caracterul personajelor..schimbare in rau ce va fi remediata doar cu ajutorul iubirii..sau nu :)) Mai multa actiune in viitor ;) Va astept cu pareri,pe data viitoaree :* :*