Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 28(II)

Se spune ca fiecare primeste o viata pe masura puterilor lui..daca ai o viata grea inseamna ca esti destul de puternic sa o traiesti. Daca destinul ti-a dat totul de cand te-ai nascut,pur si simplu "Divinitatea" considera ca esti o cauza pierduta..un incapabil care are tot ce isi doreste din simplul motiv ca nu ar fi in stare sa faca nimic bun cu viata lui,si ca sa nu deranjeze pe altii primeste totul gratis.
Trageam adanc din tigara si ma gandeam din ce categorie fac parte: cea a oamenilor puternici, sau a incapabililor. Cred ca nu ma incadrez in nici o categorie,sau putin din amandoua..m-am nascut o incapabila pentru ca aveam de toate,apoi nenorocita de viata a avut grija sa imi ia tot,încetul cu încetul. Eram un fel,de proscrisa a vietii,eram in plus,nu-mi gaseam locul nicaieri. Nimic..nimic nu mai avea sens fara Max in viata mea.
Dau fumul afara privindu-l cum se pierde in aerul rece al noptii. Stateam pe treptele din spatele spitalului si asteptam..nici eu nu stiam ce, sa mor poate. Max era de patru ore in operatie,de atunci nici o veste in plus,cand il adusesem la spital,abia respira..ceea ce era un miracol,avand in vedere ca fusese impuscat in piept,de maica-sa. Tinta glontului ei,eram eu..dar Max a intervenit si mi-a salvat viata,nici nu stiu de ce s-a ostenit sa o faca daca stia ca pateste el ceva..adica..care ar fi rostul meu in lume fara el?
Un singur amanunt ne-a uimit pe toti..cand Jennifer a vazut ca îsi nimerise fiul,a inceput sa tremure violent, a zis ca-i pare rau apoi s-a impuscat..în cap.
Nu eram foarte atenta la ea atunci..Max era cel de care imi pasa cel mai mult.
Doctorii nici macar nu s-au obosit sa ne mai dea sperante, m-au privit cu mila..asta ma enervase cel mai tare. De ce dracu eu sunt demna de mila cand ei nu sunt in stare sa-si faca datoria ?!
Ma uit la ecranul telefonului si vad ca era cu putin trecut de miezul noptii,imi mai aprind o tigara. Chestiile astea aveau darul de a ma calma,de a-mi oferi gandul ca pot muri mai repede cu ajutorul lor.
De patru ore faceam asta..fumam,plangeam si ma gandeam..dar din pacate nu mai aveam lacrimi sa pot plange,si nici cu tigarile nu stateam prea bine,mai erau doar doua in pachet.
Simt pe cineva cum se aseaza langa mine,dar nu zice nimic, dupa parfum mi-am dat seama ca era mama..macar ea era bine dupa tot circul din seara asta.
Trag din nou din tigara apoi eliberez fumul spre vazduh.

-Nu stiu daca te ajuta cu ceva sau nu..dar imi pare rau. Spune ea dupa ceva timp

Imi intorc privirea spre ea si vad ca analiza cu atentie tigara din mana mea. Un zambet stramb imi apare pe chip.
-Ca stii tu...nu te-am inteles,abia acum imi dau seama ce inseamna baiatul asta pentru tine..si imi e teama ca e prea tarziu.

-Chiar crezi ca o sa moara? Reusesc sa intreb

-Sincer? Nu stiu.  Doctorii sunt destul de rezervati..

-Doctorii sunt niste prosti! Datoria lor e sa salveze vieti,nu sa-si dea cu parerea!

-Stiu,Mia..dar ei chiar încerca..

-Sa încerce mai mult!

Trag din tigara simtind cum lacrimile mi se aduna din nou in ochi,nu voiam sa plang in fata mamei,oricum eram o distrusa.

-De ce naiba ma simt atat de ingrozitor? Soptesc cu privirea in pamant

-Mia..îl iubesti.
Ma uit din nou la mama..suferea si ea o data cu mine.
O ranisem destul..nu aveam de gand sa o mai fac

Imi sprijin capul pe umarul ei,aveam nevoie de mama mai mult ca oricand..

-Hai înauntru,e frig. In plus..a trecut destul timp,ar trebui sa primim niste vesti.
Ma ajuta sa ma ridic si intram in spital. Sala de operatii era la etajul doi asa ca luam liftul. Luminozitatea excesiva din spital era enervanta..nu mai spun ca toti se holbau la mine ca la extraterestrii..oh..poate din cauza hainelor patate de sange.
Mă sprijineam de mama cu fiecare pas pe care îl făceam,abia eram în stare să mă mişc.
Cand ajungem la etajul al doilea imediat observ..beculetul rosu ce statuse aprins cat durase operatia..era stins acum.

-Ce na..

-Familia baiatului Johnson?

-Da, raspunde mama inaintea   

-Semnati actele de deces?

Lumea mea se opreste. De care acte?

-Po..poftim?

Doctorul citeste ceva dintr-un dosar

-Maximilian Johnson,e decedat. A fost scos din operatie acum 15 minute,glontul a iesit cu succes,dar..cred ca accidentul vascular e cauza mortii..

-Crezi?! Tip la idiotul ala

-Pai din cate se pare inca e conectat la aparate. Dar va fi scos in curand. Inima lui a fost afectata de glont,e prea slaba ca sa mai bata singura.

-Unde e?

-Cine?

-Ma-ta! Max,idiotule! 

-Domnisoara calmati-va..

Mama îi ia dosarul din mana si citeste

-Salonul 115, imi spune

Imi rotesc privirea in jur si il vad chiar la doua usi distanta.
Intru fara sa bat si pe pat..era Max. Doua asisente erau in jurul lui si tocmai strangeau firele de la aparatul ce îi ajuta inima sa bata.

-Nu! strig apropiindu-ma 
Insa deja era deconectat de la aparatele alea nenorocite.
Parea ca doarme..atat de senine îi erau trasaturile. Era foarte palid..asta era singura diferenta.
Ma las sa cad în genunchi langa patul pe care era asezat

-Max..nu ma parasi..

-Domnisoara, e mort..

-Taci! Ii arunc cea mai urata privire pe care o aveam,apoi imi indrept atentia catre Max din nou.
-Te iubesc..jur ca te iubesc,nu ma parasi..nu ma lasa tocmai acum.

Ii iau mana in a mea si un val de raceala ma cuprinde..era atat de rece...
Inchid ochii si las alte lacrimi sa curga. Nu putea..nu puteam nici eu sa rezist fara el.

-Daca mori tu..o sa o fac si eu. Da Max..o sa vin la tine. O sa traim fericiti în Iad chinuind alte suflete..dar macar o sa fim impreuna in acel lacas al durerii.

-Max!  Tip la el din nou ca o nebuna
Nici o miscare. Ii strang mana in a mea,apoi i-o duc la buze. Buzele mele fierbinti se unesc cu pielea lui rece..o senzatie de electricitate mi se raspundeste in corp,însa ma retrag speriata cand trupul lui tresare brusc.
Cad pe jos fara sa-mi dau seama
Corpul lui Max era cuprins de spasme puternice

-Ce..

Una din asistente se sesizeaza si îi lipeste de pieptul dezgolit in jurul bandajului,niste chestii mici de metal conectate la un monitor. Aparatul incepu brusc sa functioneze si sa ticăie neîncetat. Liniile verziu de pe monitor se agitau in sus si in jos.

-Chemati doctorul! tipa asistenta
Pulsul i-a revenit..e prea tare..

-Adica traieste? Intreb inainte sa fug in cautarea doctorului

-Da,domnisoara, traieste.
Atat mi-a trebuit. Incep sa alerg pana ma lovesc de doctor.Il iau de maneca halatului sau alb si il trag dupa mine intr-o goana nebuna pana la salonul 115.

Katy

-Doamna Smith? Veniti va rog la mine in salon sa discutam.

-E vorba de Max Johnson?

-Oh,nu, nu ma ocup eu de acel caz. E vorba de analizele dumneavoastra.

Urmez doctorul pe holurile sinistre ale spitalului pana la el in cabinet.Imi face semn sa ma asez,iar eu il ascult. Se pune in fata mea,de cealalta parte a biroului si ofteaza.Imi intinde foaia cu analizele pe care abia le facusem si incep sa citesc.
Il privesc neincrezatoare apoi imi arata si radiografia.
Strang din dinti. Nu era chiar atat de rau,ce naiba...

-Va rog..sa nu afle familia mea.

-Aveti grija,doamna Smith..aveti grija.