Prolog
Din jurnalul lui Katy
Toate povestile au un sfarsit fericit..acel 'happy end' cliseic.Daca finalul nu e fericit atunci nu poate fi numit final,totul va continua pana ce totul va fi bine.Asa a fost si povestea mea..si toate intamplarile pe care le-am trait,au continuat pana ce eu si cei la care tin am gasit FERICIREA.O avem,si tinem la ea,avem grija sa nu ne scape..ce tot spun eu aici ?!Asta nu depinde de noi.
Au trecut 17 ani..17 ani in care mi-am trait viata la maxim ca sa zic asa..au fost 17 ani de vis,un vis din care inca nu m-am trezit.De 17 ani nu am mai pus mana pe caietul asta in care mi-am scris povestea,de ce am facut-o acum?Nu stiu.Poate pentru ca trebuie sa "predau ştafeta" ,sa las pe altcineva sa isi scrie trairile aici.
Cu cateva minute in urma, rasfoit aceste pagini,si mda..m-am emotionat.A trecut atata timp..dar imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri.David..Dylan..cum il iubeam pe Chad..pe Kev..cand am aflat ca sunt insarcinata..la naiba,gata nu mai reiau nimic,deja am lacrimi in ochi si nu vreau sa plang.
Probabil va intrebati ce am facut apoi,nu?O sa va spun: am fost fericita.La un an diferenta,i-am daruit lui Justin o surioara,Maria,sau Mia cum îi spunem noi.Desi Kevin voia o adevarata echipa de fotbal,ne-am oprit la doi copii,si nu ca nu am fi vrut mai multi..dar ultima sarcina a fost cu probleme,dupa Mia nu am mai putut face copii.Ne-am obisnuit repede cu ideea,doi copii ne-au adus fericirea mie si lui Kev.E minunat sa iti vezi copiii crescand,sa-i ajuti sa fac primii pasi,sa citeasca primul cuvant..e un sentiment de implinire ce nu poate fi explicat,doar simtit.
Emma si Chad..sunt bine.Au avut cateva certuri mai semnificative cu cativa ani in urma dar acum sunt fericiti.Au facut doar un copil,pe Luke.E de o varsta cu Justin,diferenta fiind doar de cateva luni.Si eu si Emma eram fericite cand vedeam ca baietii se inteleg ca fratii.Mia era doar cu un an mai mica,de asta era rasfatata de toti...Viata mea e atat de buna in acest moment incat stau cu teama de a se intampla ceva rau sa o strice.
Apropo...azi fac 40 de ani.La multi ani mie!!Ma simt bine,nu ca ma laud,dar arat bine,si sunt fericita.
Pentru ca este ultima data cand scriu aici...vreau sa-mi iau 'La revedere' de la oricine va citi asta.
Nu va temeti,caietul mai are pagini goale ce asteapta sa fie scrise,nu stiu de cine si cand.Poate fi de unul dintre copii mei,sau de dragul meu nepot Luke.Oricine va avea ceva de zis,de exprimat,o poveste de spus..e liber sa o faca aici.Dar tin sa-l anunt pe urmatorul care va scrie aici ca nu accept povesti cu final trist.Asa ceva nu exista.
Ok,Kevin deja mormaie sa ma duc la culcare.Asta voi face.Va multumesc ca mi-ati fost alaturi..si abia astept sa citesc si eu urmatoarea poveste ce va fi transpusa aici..abia astept....
Okk.. inceputul..cum e?? Vreau pareri..sa stiu cum sa continui :)))
Mda apropo si eu,nu numai Katy va multumesc ca ne-ati fost alaturi..apreciem foarte mult amandoua :)
Nu stiu cand voi pune primul capitol..curand sper..am teza la psihologie si meh..ma descurc eu :)) Gata nu va mai plictisesc,pe data viitoare :)) :*:*
CITEȘTI
Cautand fericirea (Vol. l&ll)
RomanceMa ridica în brate sprijinindu-ma cu spatele de perete.Continua sa ma sarute, mainile sale plimbandu-se în voie pe corpul meu.Ce naiba faceam?! Era total gresit..însa nu ma puteam abtine, îl doream cu toata fiinta mea, în plus dragostea mea "interzi...
