Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 27

De ce naiba nu spunea nimic?! Putea măcar să-mi dăruiască un zâmbet?Sau o privire "urâtă" ?! Dar el pur și simplu nu spunea nimic..și asta mă nedumerea
Se apropie ușor cu pași mici de mine și se aseaza în genunchi.Cu mâna tremurândă îmi mangaie burta.Degetele lui făceau cerculețe pe mine.
Brusc, își retrage mâna,murmura ceva ce seamănă a scuză și iese rapid din salon.
Făcusem ceva greșit?!Nici nu mă miscasem!
Probabil se speriase și fugise..la urma urmei un copil nu e o responsabilitate de neglijat..e ceva serios,iar el poate se considera prea tânăr pentru astfel de indatoriri.. Dar eu eram mai tânără ca el!Sau..poate nu mă credea ca e copilul lui..și plecase..a doua variantă era prea dură pentru mine,nu aș suporta să nu mă creadă
Mă las să cad pe spate cu ochii inundați în lacrimi, pieptul îmi ardea din cauza durerii ce mă stapanea.
Acum chiar ca eram singură..doar eu și copilul meu ,dar intr-un fel eram recunoscătoare ca-l aveam pe el..chiar dacă era nenascut,era singurul motiv pentru care mai eram în viata,copilul meu avea nevoie de mine.
Îmi șterg lacrimile și mulțumesc sorții în gând ca,prin câte trecusem copilul nu fusese afectat.

Kevin pov.

Gândește,gândește idiotule...
Mai aveam puțin si-mi smulgeam părul din cap din pricina stresului.Ce am făcut?! Un copil?!Mda,un copil am facut. Nu aveam nicio îndoială ca era al meu,Katy era sigură de asta,iar eu aveam încredere în ea.Confuzia era sentimentul predominant în acele momente..eram speriat,al naibii de speriat,dar poate și..bucuros?O să vină pe lume un Kevin Jr,sau o micuță Katy..asta mă încânta peste măsură.
Zâmbesc când îmi imaginez un bebe,eu,Katy..o familie.

-O familie..șoptesc simțind cum inimă îmi tresare la acele cuvinte

-Salut străine,aud o voce din spatele meu,apoi cineva îmi pune mâna pe umăr
Mă întorc pregătit să lovesc pe oricine insemna o amenințare.

-Dylan..răsuflu ușurat
Îmi relaxez mușchii imi privesc cel Mă bun prieten în ochi

-Cum se simte?mă întreabă iar eu stiu exact la cine se referă

-Bine..e bine.DJ..o să fiu tată,Katy e gravidă!

-Știu.

Rămân blocat câteva secunde.Stia?!

-Știai?!repet ca un idiot ce sunt

-Normal ca știam! Se răstește el Am stabilit deja ca o să fiu naș,deci să nu îndrăznești să te împotrivești!

-Nu..normal ca nu..răspund puțin bulversat trecandu-mi mâna prin păr

-Ce-i cu fața asta? Nu te bucuri?

-Nu știu..ba știu! Știam!La naiba,Dylan,aveam soluția înainte să mă întrerupi tu,acum am uitat-o!

Încep să mă plimb ca disperatul pe holurile spitalului,încercând sa-mi deslușesc sentimentele

Pe prietenul meu cel mai bun îl bufnește un râs isteric

-Ești așa un tâmpit.. Spune el încă razand.Soluția e în inima ta,frate,e aici,continuă batandu-ma ușor cu pumnul in piept

-Familie..șoptesc din nou.Asta e! Vreau o familie,la dracu,Dylan,vreau o familie cu femeia pe care o iubesc!O iubesc pe Kaitlyn..o vreau alături de mine..mi-as da viața pentru ea..o iubesc..Am 24 de ani..nu-i prea devreme,nu?Adică ea are 20..dar mă iubește.. O simț,îmi iubesc copilul..îmi iubesc copilul

-Atunci ce naiba mai faci aici?!Du-te la ea și spune-i!Asta așteaptă,idiotule..

-Nu..nu așa..o să fie pe bune..o să o cer de soție!
Dacă spui ceva te omor!Clar?Să nu-i zici..o să o fac soția mea pentru totdeauna..o să fiu fericit toată viața alături de femeia pe care o iubesc și de copilul nostru...

-Nu o să fie așa ușor..murmura Dylan dar nu-l iau în seamă.