Cautand fericirea (Vol. l&ll)

Capitolul 9

-Elena?! Striga el apropiindu-se de fata

Aceasta îi sare în brate si începe sa planga.

-Kev..nu am facut nimic..jur, a fost..

"Kev " doar eu îi spuneam asa, însa nu era momentul pentru scene de gelozie, mai ales ca nu mai aveam vreo legatura "oficiala " cu Kevin.

-Imi spui o data ce s-a întamplat?! Intreaba el departand-o putin si dandu-i parul dupa ureche.

-Dylan...a încercat sa ma violeze..am reusit sa scap

-De cand umbli tu cu Dylan? Tipa Kevin din nou E un nemernic si..

-Stiu..dar credeam ca s-a schimbat, pare baiat bun

-Dylan Johnson e un nemernic, Elena, si nu se va schimba doar pentru ca asa vrei tu! De cate ori vrei sa-ti explic? Daca se întampla ceva mai rau?

Kevin tremura, chiar mai puternic decat Elena, era vizibil afectat de starea în care aceasta era.Si cu cateva minute în urma imi spusese mie ca ma iubeste..cliseic.Totusi nu m-am asteptat la o tradare de genul din partea lui Kevin, însa toate au un început.

-Ar trebui sa o ducem la spital, spun vazand ca o taietura de pe mana sangera abundent, probabil era facuta de un cutit.

-Nu..

-Ba da, se baga Kevin O sa mergi la spital.

O ajuta sa se urce în masina si închide portiera, apoi vine spre mine

-Du-o tu, te rog, eu nu mai vin

-De ce nu?

-Ma duc acasa la mama..acolo o sa locuiesc de acum.De maine vin la servici, la club, o sa accept salariul, fara alte favoruri

-Tie nu am de gand sa-ti fac favoruri, însa femeii care s-a chinuit singura sa creasca 6 copii o sa-i fac.

Dau sa intru si eu în masina însa ma prinde de mana si ma opreste

-Iarta-ma..sopteste, Pentru tot.O sa întelegi mai tarziu motivele..

Ma smulg din mana lui si îmi dau ochii peste cap.Nu voiam sa înteleg nimic "mai tarziu ", nu mai voiam secrete în viata mea.

-Scuteste-ma cu de-astea, nu esti decat un las care s-a prefacut timp de un an ca ma iubeste.

-Stii bine ca nu-i asa.Stii si ca o sa suferi, si o sa ma urasti, însa cum ai zis tu..e mai bine sa ne despartim, o sa te evit cat pot de mult, nu o sa-ti stau în cale

-Ai face bine.Nu-mi plac strainii prin preajma.

Intru în masina si trântesc portiera.Strang în maini volanul si pornesc cu viteza.
Aproape ca uit de Elena daca nu-i auzeam suspinele.
Incerc sa ma calmez si sa-mi retin lacrimile.Probabil ar fi trebuit sa o urasc sau ceva de genul, insa dimpotriva, îmi trezea compasiune.Ea nu era vinovata, era doar prinsa la mijloc.

-Cine e cel care te-a adus în starea asta? O întreb cu ochii atintiti pe drumul din fata mea

-Dylan...un vechi amic, a devenit un drogat, eram prieteni buni înainte.Insa trebuia sa ma lamuresc cu el acum un an si ceva..mi-a spus Kevin sa-l evit..însa continuam sa cred ca nu s-a schimbat..

-Aha..tu cu Kevin va stiti de mult?

-De cativa ani..abia terminasem amandoi liceul deci cu 4 ani în urma..a fost prima mea dragoste ca sa-i zic asa.Ne-am iubit foarte mult..pana din nu stiu ce motiv a rupt legaturile cu mine, nu ne-am mai vorbit de un an.Atunci, în acea seara îl revazusem..si a trezit în mine vechile sentimente, cred ca si el mai simte ceva pentru mine...Doar prima dragoste nu se uita niciodata, nu?

-Nu..nu se uita, raspund absenta

Eu îl uitasem pe Chad? Probabil da..îl vedeam în fiecare zi cu Emma, erau fericiti si ma bucuram pentru ei.Insa stiam..simteam ca ceva din mine lipsea chiar si atunci cand eram cu Kevin.
Elena era o tipa ok.Mi se parea deschisa si sincera, evident nu avea nici cea mai vaga idee despre relatia mea cu Kevin, dar era mai bine asa.
Chiar le doream sa fie împreuna, daca se iubeau, cine eram eu sa ma pun în calea lor..aveam sa ma dau la o parte..chiar daca era al naibii de dureros.
Dupa ce o duc pe Elena la spital, apoi acasa, dupa ce îmi multumeste de nu stiu cate ori hotarasc sa ma îndrept spre casa.Fusese o zi epuizanta din toate punctele de vedere, aveam nevoie de odihna..si de ceva timp singura.
Intru în casa si bineînteles ca Emma ma astepta furioasa.Ar trebui sa înteleaga ca deja aveam 19 ani, nu-mi trebuia o dadaca

-La ora asta se vine? Intreaba cu mainile încrucisate la piept
E 8 seara, cursurile le-ai terminat la 3, nu? Sa raspunzi la telefon nu stii?

-Ar trebui sa pui întrebarile mai rar, draga sora, spun plictisita trantindu-ma pe canapea S-ar putea sa te doara gatul, nu de alta..

-Kevin unde e? De ce esti singura?

-Kevin nu mai locuieste aici, ne-am despartit

-Ce? De ce?
se aseaza langa mine pe canapea si ma priveste îngrijorata

-Pai m-am cam plictisit de el..începea sa-si piarda farmecul în pat, am nevoie de ceva nou..

-Kaitlyn! Inceteaza cu prostiile si spune-mi ce s-a întamplat!

-Nimic, Emm..pur si simplu n-a mai mers..

-Dar îl iubesti! Te iubeste..nu înteleg!

-Nu iubesc pe nimeni, acum lasa-ma te rog

-E ok daca nu vrei sa-mi spui acum..

Cu greu îmi abtineam lacrimile, si ma temeam sa nu izbucnesc în plans.
Aveam nevoie sa vorbesc cu cineva, iar cea mai potrivita persoana era sora-mea, dar nu acum..trebuia întai sa accept adevarul, apoi sa-l povestesc

-Ma duc la club, spune ea ridicandu-se La cel nou, sa vad cum merge treaba

-Aha...

Se apleaca si ma saruta pe frunte apoi îmi zambeste

-Du-te si culca-te, ai nevoie de odihna daca ai nevoie de ceva nu ezita sa ma suni.

-Mda..pa!

-Ai grija!

Închid ochii încercand sa-mi eliberez mintea de ganduri, imi era prea lene sa ma duc pana sus.
Ma trezesc cu ceva cald, gadilindu-mi fata .Deschid ochii si dau de chipul lui Chad, care ma privea zambitor
Ma retrag speriata.Mana lui, îmi mângâiase fata..simt cum inima mi-o ia la goana.

-Asta e locul meu de pe canapea, spune amuzat In plus nu cred ca-i prea comod aici

-Emma unde e?

-Nu s-a întors, raspunde înca zambind, apoi tragand usor cu dintii de micul cercel din buza

Imi venea sa urlu la el sa-si stearga zambetul ala perfect de pe fata, si sa înceteze sa mai faca gestul ala adorabil si incitant cu dintii dar m-am abtinut si m-am ridicat

-Merg sus..ma bâlbai apoi ma împiedic ca idioata de o treapta din living

Chad ma prinde cu un brat apoi începe sa rada înca tinandu-ma lipita de el.

-Esti asa un copil..spune razand apropiindu-se cu fata periculos de mult

Atingerea lui îmi provoaca palpitatii si fiori de foc în corp.E atat de aproape încat îi simt respiratia gadilindu-mi fata. Cand se opreste din ras,îmi da drumul, înca fiind foarte aproape de el
Imi zambeste bland si îmi da o suvita de par dupa ureche, mana lui zabovind putin mai mult acolo.

-Ai grija..sopteste, Nu vreau sa patesti ceva.

Il mai privesc o clipa în ochi apoi fug pe scari si intru direct în camera mea încuind usa.Ma trantesc pe pat si îmi adâncesc fata în perna începand sa plang.Era prea mult pentru mine.Probabil bataile inimii mi se auzeau la cateva case distanta, emotiile ma colpesisera.Iubeam..dar pe cine? Chad? Kevin? Pe amandoi?
Dezamagirea si deznadejdea ma cuprind,ma las purtata de sentimente, îmi ascult inima..care îmi transmite în gand o scena a sarutului ce putea avea loc în seara asta..între mine si Chad.Asta nu ma ajuta, ma facuse doar sa plang mai tare, din simplul motiv ca nu se va întampla, însa..tot mai dureros era faptul ca-mi doream cu disperare sa se întample.Tocmai mi-am dat seama..înca îl doream pe Chad.Timpul nu mi-a vindecat ranile, doar m-a învatat sa le suport.