Acesta este ultimul capitol din a doua parte a cartii.
Va aparea un personaj sau chiar doua noi si se vor schimba cate ceva intre relatia lui Katherine cu Harry.
Urmatorul capitol, sper, sa-l postez duminica.
I
Harry are dreptate. Trebuie sa stau de vorba cu Lev, cu tatal meu, care se presupune ca m-a violat. Trecand peste acele momente dureroase, trebuie sa uit si sa trec mai departe. Un moment neplacut din viata, care nu mi se poate intampla numai mie, nu sunt singura din Univers care sufera, nu sunt singura care a patit asa ceva si nu sunt singura ca va pati. Nu se va termina aici, asta stiu foarte clar.
"Vrei sa stau cu tine cand o sa vina?" Am dat negativ din cap. Harry o sa plece probabil la Robert pentru a ma lasa singura cu tatal meu. Nu mai simt frica si neliniste. Decat o stare ciudata care nu inteleg ce exprima.
Ma ridic si pasesc incet spre dulap pentru a ma schimba. Prefer o tinuta lejera, decenta pentru o discutie fara sa exagerez cu ceva.
In casa este destul de cald, asa ca prefer un pulover mai subtire gri si o pereche de colanti negri pe care ii foloseam cand faceam yoga. Dupa nastere, m-a ajutat destul de mult sa ma relaxex si slabesc putin. Mi-am pieptanat parul si mi l-am prins intr-o coada lejera de cal.
Am schimbat-o pe Evelyn intr-un costumas roz cu niste ursuleti foarte simpatici si am luat-o usor in brate indreptandu-ma cu ea spre sufragerie. O asez in mini-patutul ei asezat langa canapea si o invelesc usor pentru a nu o trezi.
Ma asez si eu si imi verific telefonul de cateva ori asteptand un mesaj de la Harry ca sa-mi spuna cand o sa soseasca. Aud soneria si am tresarit usor. Ma ridic si deschid usa invintandu-l inauntru tacuta.
"Buna!" M-am oferit sa rup aceasta tacere intre noi. Se presupune ca ar trebui sa stam de vorba si eu sunt deja hotarata sa fac asta.
"Buna!" A zambit scurt si a luat loc pe un fotoliu aproape de Evelyn. O privea fericit si din nou imi apar secvente in minte in care ma ameninta cu ea. Isi ameninta propia nepoata. "Tacerea asta este neplacuta si pentru mine."
Nu ii zambeam, doat il priveam. asteptand explicatii si alte explicatii. Incep sa cred ca o parte din viata se rezuma numai la ele.
"Vreau sa-mi cer inca o data scuze pentru tot ce v-am facut." Mi-am lasat capul in jos si mi-am muscat buza inferioara.
"Este in regula." A fost tot ce am putut sa-i spun. "Inteleg."
"Stiu ca iti este greu. Nu mi-a venit sa cred ca am un copil. Mi-am dorit enorm sa am unul cu o persoana pe care o iubesc." M-am uitat ciudat la el si gandul ca eu nu am fost rodul unei iubiri, m-a intristat pe loc. "Sa stii ca nu te urasc, doar esti fiica mea."
"Nici eu nu te mai urasc." Am recunoscut. L-am urat pentru ca m-a luat de langa Harry si a vrut sa ne desparta. "Vrei sa o tii in brate?" Ma ridic si o iau usor pe Evelyn in brate care inca dormea.
"Nu am mai tinut niciodata un copil asa." Mi-a recunoscut. Ii saruta capul si o mangaie usor. "Seamana cu tine." Pufnesc amuzata si el ma priveste ciudat.
"Ceilalti spun ca seamana cu Harry si numai tu spui ca seamana cu mine."
"Doar esti fiica mea." Am simtit un sentiment placut cand m-a numit fiica si mi-am asezat capul pe umarul sau. El este tatal meu si indiferent de ce mi-a facut nu pot sa-l urasc.
"Si tu esti tatal meu."
II
Ii pun ultimele haine lui Harry in bagaj si astept sa iasa din baie. Mama, tata, Robert, Jessica, Louis si Zayn erau jos asteptandu-ne.
M-am intors cand am auzit scartaitul usii si imi venea sa plang. Este singurul care m-a facut sa-mi schimb cu totul si totul parerea despre viata si iubire. Am avut parte de momente fericite si tragice.
"Iubito, nu plec definitiv." Ma strange in brate si imi saruta crestetul capului. Lacrimile curgeau siroaie pe obrajii mei si nu aveam de gand sa le fac sa se opreasca. Sa arat
"Stiu, doar ca o luna pare o eternitate pentru mine." L-am luat de mana si am coborat jos.
Povestire la persoana a III-a
Viata este o scurgere, este un fluviu, este o miscare continua. Daca oamenii au impresia ca ei insasi reprezinta ceva static, numai moartea este incremenita.Viata este o continua miscare. Cu cat exista mai multa miscare cu atat viata este mai abudenta. Iar o viata abudenta aduce cu sine extraordinare schimbari, clipa de clipa.
