《 Capitolul 21 》

2.4K 142 3
                                    

Acest capitol va fii plictisitor! Scuze dar am pană de idei! SCRIEȚI ÎN COMENTARIU LA ACEST CAPITOL CE IDEI ÎMI SUGERAȚI!

Ochii lui verzi ca smalardul mă străpung cu privirea care îmi dă un fior pe şira spinării. Are cearcăne sub ochii roşii iar părul lui nu este aranjat. Wow! L-au bătut pe Styles ( sau nu cred). Mă uit prin jur şi îi văd pe ce-i 4 ciumpalați stând ca nişte garde de corp pe lângă Harry: Zayn, Liam, Louis şi Niall, care mă privesc cu milă.

Ei stau ca nişte pisicuțe iar eu un leu fioros cu multă răutate în privire* pe bune! * Aş vrea să le joc jocul dar am unul mult mai distractiv pentru mine şi în primul rând de când îi PASĂ DE MINE. Cred că se joacă, şi numai are cu cine să se fute şi a ales ultima soluție * aplauze *
Mă prefac că nu m-am uitat la el, că nu l-am studiat, că nu i-am studiat şi pe ce-i 4 ciumpalaci şi mă întorc la mâncarea mea prea puțină ca să mai trag un pic de timp.

-Alexia! îmi atrage atenția. Nu te mai prostii şi vorbeşte cu mine. Eu doar mă uit prin jur ca să văd cine ,,ma strigat". Aud un mârâit şi un oftat zgomotos dar nu mă pot abține ca să nu chicotesc.
-Ce dracu ai?! exclamă enervat. Chiar dacă nu mă bagi în seamă eu ştiu că mă auzi. iar aici nu m-am abținut să nu zic:
-Wow, Harry Styles, ştie că un om mai are şi urechi. îi zic sarcasmic.
-Bine, când trebuie să-mi da-i o replică stupidă o spui dar, când trebuie să vorbim serios, nu vorbeşti.

-Eu aş vorbi serios dar, cu cineva care este serios. îi spun plictisită ridicându-mă de la masă ducând tava la bucătăreasă. Mă simpt îmbrâncită şi aproape cădeam pe jos dacă nu mă țineam de un elev.
-La naiba! De ce vorbeşti aşa cu mine! se răsteşte. Eu mă ridic din genunchi şi mă uit nervoasă la el făcându-mă ,,mare". El se dă un pas în spate cu o privire speriată iar eu fac un pas în față. Dacă vrea să ne bătem, hai s-o facem.

Voiam să mai fac încă un pas dar îmi simpt mâinile date în spate. Îmi întorc capul şi îl văd pe Niall ținându-mă ,,dur".
-Mi-ai luat-o pe Alis, acuma pot să te răsplătesc! şi îi dau cu pumnul în burtă auzind în cantină multe oo-uri.
-Încetează, Alexia! exclamă Harry. Îmi întorc privirea spre el iar când mă vede se dă 2 metri. Mă îndrept spre el dar m-am oprit brusc ducându-mă la gândul de când am început să bat acuma băieți mai mari decât mine.

Nu este normal! Eu sunt o fată nu o băiețoaică! Ar trebui să fiu finuță delicată iar din cauza asta nu o să mai am o prietenă şi nici un iubit. Mă uit în jur şi văd fețele de uimire îndreptate spre mine iar o lacrimă rece şi aspră se scurge pe obraz în jos. Ochii verzi a lui Harry exprimă totul, fără să mai suport toată tensiunea încep să fug spre uşa cantinii ca să plec odata din ,,închisoare". Ating mânerul rece şi împing cu toată forța mea uşa grea. Încep să fug spre clasă deoarece orele nu s-au terminat şi mai am în total 4 cursuru dar la 3 o să plec, nu mai am chief de nimic.

Ajung în clasă care era goală, desigur , şi mă aşez în ultima bancă, aplecându-mi capul în jos până ce se sună de oră. Mă gândesc (,) că nu este aşa de trist să nu ai prieteni. La dracu! Ba da, este foarte trist şi naşpa! Nu ai cu cine să-ți împărtăşeşti sentimentele sau să te plângi că nu ai cum să te îmbraci. Mai mulți elevi intrară în clasă neobservându-mă şi asta mă bucura ce-l mai tare. Toată camera era plină iar profa de biologie încă na venit.

Dintr-o dată nici un copil nu mai scotea nici un sunet dar, eu mi-a fost prea lene să-mi ridic capul.
-Bună ziua, copii! Mă numesc Harry iar astăzi profa Luşneagă nu a putut să vină şi ma pus pe mine să vă predau. după ce a rostit ultimul cuvând sângele din vene mi-a înghiețat. Pe bune?! Cred că a minuit-o Harry pe profă ca să-l lase să ne predee.

-Ok, ce am avut de pregătit pentru astăzi! spune de parcă este un profesor. Este foarte uşor! Pufnesc zgomotos din greşeală, simțind cum toate privirile sunt ațintite iar spre mine şi parcă mă sufoc. Încerc să nu-mi ridic capul şi mă fac cât mai mică pe scaunul meu.
-Foarte bine! Domnişoară Churtar, în picioare! zice serios.
-Cred că glumeşti! Nu eşti şeful m- iar când îmi ridic privirea spre el arăta uimitor. O cămaşă neagră descheiată la primii trei nasturi aratând jumate din tatuajele lui, nu mai are cearcăne şi părul lui arată mult mai bine.

-N-Nu suntețu ş-şeful meu! mă bâlbâi terminând cu greu propoziția.
-Of, of,of! Love, se vede din privirea ta că minți! exclamă senzual. Îmi simpt obrajii cum se încălzesc şi încep să mă foiesc în picioare.
-Lecția pe care am avut-o de pregătit pentru astăzi a fost Atomii- ăăă-ă s-scuzați-mă asta a fost l-la fizică- ăă este sau ba nu- a-aa fost, mami ajutor! mă bâlbâi iar ultimile două cuvinte le-am spus în şoaptă. Toți din jur au început să râdă chiar şi Harry, pun pariu că a făcut-o intenționat.

-Domişoară Churtar! îmi atrage atenția iar eu îmi încrucişez mâinile la piep țâfnoasă. Nu am cum să vă dau o notă mai mare de 5. iar eu acuma o să-i dau o replică de o să iasă afară din clasă plângând. Da, pe dracu!
-Se vede că nu sunteți profesor! exclam eu plictisită. Un profesor adevărat nu îi pune o notă numai întrebându-l cum se numeşte lecția. Iar un ,,profesor"! şi arăt cu degetele ghilimelele. Nu fuge de o fată că aproape vă bate acuma 30 de minute. Şi nu se schimbă aşa de brusc şi după 5 minute este un nesimțit şi un inbecil care nu ai da 2 bani pe el.

Iar atunci îmi şterg lacrimile luându-mi ghiozdanul fugind din clasă auzindu-mi numele disperat. Lacrimile astea sunt foarte dureroase şi ce mă doare ce-l mai tare este că mai simpt ceva pentru el. Holurile erau goale şi nici o sursă de viață există asta întristându-mă mult mai tare. Deschid uşa cu putere trântind-o, fugind departe de liceu vântul zbârlindu-mi părul.

Nici nu ştiam unde mă îndreptam dar, simțiam că sunt singură aşa cum era în sufletul meu. O străduță îngustă cu multe felinare iar autostrada era foarte lată şi mare care nu trecea nici o maşină. Am vrut să mă aşez pe o bancă dar îmi simpt mână prinsă şi întorcându-mă brusc, lovindu-mă de un piep tare.
-Încă sunt un profesor, care nu te-a lăsat să pleci! Dar, acest profesor, suferă după o elevă care a făcut multe chestii ca el să sufere şi să-i fie mult mai greu să-i spună ce simpte. îi aud vocea senzuală la urechea mea.

Îmi întorc capul în direcția opusă ca să-mi nu vadă lacrimile care aprope cad.
-Minciuni! spun cu greu.
-Alexia trebuie să strigi to- dar se opreşte brusc eliberându-mi strânsoarea mâinii şi se duce câțiva paşi în spate uitându-se speriat.
-Ce?! Ce s-a întâmplat?! şi îi văd fața albindu-se, imediat îmi întorc capul în spatele meu iar vreo 5 maşini Range Rover negre. Pe fiecare era un şarpe roşu care se îndreptau spre noi cu viteză.

-Fugi! strigă Harry dintr-o dată. Iar eu mă încrunt speriată.
-Harry! Ce este!? iar maşinile se văd din ce în ce mai tare îndreptându-se spre noi.
-La naiba! FUGI! PLEACĂ DE AICI! iar atunci o mână iese din geamul fumuriu a unei maşini cu un pistol apăsând pe trăgaci dând vreo' 5 gloanțe în aer. Atunci am țipat punându-mi mâinile la urechi fugind ca o besmetică în față.

Cele patru maşini s-au oprit lăngă Harry brutal iar una vinea după mine. Mii de lacrimi îmi inundară ochii m-am mai uitat o singură dată în spate iar când voiam să sar un gard de lângă mine un glonț s-a ,,lovit" de piciorul meu.

______________________________________

SCUZE DE GREŞELI

AŞ VREA SĂ-MI DAȚI COMENZI PENTRU COPERȚI, CÂT MAI MULTE!

Vot end Comm pwp :*r

《 Da, sunt o tocilară 》-FanfictionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum