ღFirst Love That Will Last Forever(A Harry Styles Fan-Fiction)ღ-Vol.al II-lea

Chapter 13 - I'm Already Home

Îi sărut obrazul tatălui meu , aruncăndu-i lui Harry o privire tristă şi neliniştită , în acelaşi timp . Mă ia de mână şi în următoarea secundă , mă trezesc lipită de corpul lui , lăsându-mă purtată pe meleaguri necunoscute de către căldura şi protecția pe care mi-o oferea . M-am înșelat . Încă avea acel efect mult dorit asupra mea .

După plecarea mea din Anglia , nimic nu mai era ce a fost . Zilele treceau extrem de greu iar amintirea lui Harry îmi tăia într-o manieră nemiloasă inima , lăsând răni adânci și usturătoare în subconștientul meu . E adevărat că nu îmi mai aminteam înfățișarea lui . Vocea lui nu îmi mai mistuia mintea . Umbra lui nu îmi mai urmărea în permanență pașii . Dar ce contau toate astea când eu eram departe de băiatul pe care îl iubesc ? Ce importantă aveau niște simple gânduri și vedenii când eu muream de dorul unei persoane pe care nici nu o mai cunoșteam ?

Asta se întâmpla acum șapte ani , deci va puteți da seamă cât de mică eram . Dragostea era ultimul lucru la care trebuia să mă gândesc. Mă închideam în cameră, nu mâncam cu zilele și de abia dacă puneam gura pe un strop de apă . Un comportament total inadecvat pentru o copilă .

Cu timpul , am depășit perioada , gândindu-mă că poate lui Harry nu i-ar plăcea să mă știe în starea aceasta. Nu am idee când m-am oprit din a-mi aduce aminte de el , dar încă mai aud și acum spargera valurilor lui în sufletul meu .

La școală , din cauza stimei de sine scăzute și a problemelor de sănătate , eram batjocorită , lovită , învinovățită . Tata era singurul care încerca să mă ajute . Am cheltuit mulți bani pe antidepresive , când el era unicul meu ajutor . A fost nevoie de un minut ca să mă fac bine . Un minut ca să realizez că am pentru ce trăi .Mi-a spus următorul lucru , pe un ton cald , însoțit de o îmbrățișare lungă și comfortabila : Într-o zi , cineva te va strânge atât de tare în brațe , încât absolut toate bucățile frânte ale sufletului tău se vor lipi înapoi . Singure .

Pare greu de imaginat , dar prima dată am crezut că se referea la el . Acum nu . Acum sunt sigură că este vorba de Harry . Întotdeauna a fost , nu-i așa ? Până și atunci când îl iubeam în neștire, am realizat că niciodată nu am iubit pe nimeni cu adevărat , că niciodată nu voi iubi pe nimeni așa cum îl iubesc pe el . Pe soțul meu .

Incapabilitatea de a vorbi mi se citeşte în ochi . Harry tace și el , definindu-mi , fără să își dea seama , cum este să iubești și ce înseamnă de fapt să iubești . Probabil că ceea ce experimentam în momentul de față ne ajută să descoperim însemnătatea originală a dragostei . Da , nu sunt în stare nici să spun un amărât de cuvânt , oricât de mic ar fi , față de el , deși un milion îmi străbat creierul . Mi-aș dori ca moartea tatălui meu să mă chinuie mai mult , dar cu ochii lui Harry ațintiți asupra mea , cu brațele lui înconjurate posesiv în jurul taliei mele tremurânde , nu pot să nu uit de ziua întunecată ce tocmai s-a sfârşit .

- Sunt complet terifiată să nu rămân aşa pentru tot restul vieții mele , care , apropo , e de rahat . Mă simt ... pe naiba ! Nici eu nu ştiu cum mă simt ! Scuze , Harry . Tu cred că erai entuziasmat pentru nuntă şi pentru viitorul pe care îl ai în față . Apoi te-ai pricopsit cu mine . Eu am venit şi ...

Ochii mei înoată în lacrimi , împiedicându-mă din a vorbi . Doar Harry îi poate salva de la înec .

- Şi mi-ai înfrumusețat viața . Niciodată să nu îți mai ceri scuze pentru cum te simți . Suntem oameni . Sentimentele există şi nu pot fi controlate . Eu nu mă pot abține din a te iubi . Nu îmi cer scuze pentru că nu îmi e ruşine să recunosc asta .Soarele nu îşi cere scuze atunci când străluceşte . E în natura umană să fim aşa cum suntem . Sensibili . Cu simțuri . Oricât de tare doare , eşti fetița mea , iar eu nu suport să îți văd chipul brăzdat de lacrimi noi .