ღFirst Love That Will Last Forever(A Harry Styles Fan-Fiction)ღ-Vol.al II-lea

Chapter 10 - She's The Perfect Balance

Am respirat adânc, mâinile mele apucându-i umerii și trăgând cu disperare de materialul fin al sacoului său. Eram încă incapabilă să văd ce se întâmplă în jurul meu. Vocea alarmată a lui Harry se stingea cu fiecare secundă care trecea. Singurul lucru pe care îl mai puteam face era să simt. Măcar atât.

Răcoarea de afară m-a părăsit brusc de îndată ce Harry m-a luat în brațe. Mirosul aerului poluat a fost brusc înlocuit cu cel al trandafirilor proaspăt culeși din grădină și a câtorva sub-tonuri orientale de vanilie și mosc . Mi-am dat seama că am intrat în cameră. Corpul meu, pe jumătate mort, ce-i drept, a făcut contact cu suprafața moale și curată, îmbibată cu aroma parfumului aproape enervant de cunoscută. Am început să îi caut mâinile, plângâng. Aveam impresia că mă sufocam, în ciuda faptului că dormitorul fusese recent aerisit. Harry a șușotit cât să mă liniștească, luându-mi mâinile în ale lui și îndreptându-le spre obrajii mei brăzdați de lacrimi și de frigul suportat pe balcon. Mâinile lui erau reci ca gheața și nu îmi ofereau aceeași siguranță și protecție ca odinioară.

Într-un final, lacrimile mele s-au oprit. Îmi aduc aminte că am căzut într-un somn adânc din care nu mă puteam trezi. Am început să aud, simțeam în continuare, dar nu puteam sa îmi deschid ochii. Sătulă de imaginea de invalidă pe care consideram că o am, am gemut în semn de protest. Fără intenție, am scos un mic scâncet când mi-am atins involuntar încheietura mâinii. Am început să pipăi zona, în loc de piele simțind textura ușor aspră a tifonului. Harry a avut grijă să îmi bandajeze rănile și să oprească sângerarea.

Trupul meu era amorțit. Cu reținere, am ridicat mâinile în sus, mișcându-le și apoi încordându-le. Nu am idee cum, atunci când am vrut să le mai ridic încă o dată, i-am prins fața lui Harry. Avea acea porțiune moale pe care adoram să o sărut, care mă răsfăța și care îmi lua orice durere, dar și porțiunea aspră de la bărbie în jos, care mă îndemna numai și numai la ghidușii. Punea la treaba toți hormonii din mine și de cele mai multe ori, ajungeam să fac chestii nebunești, care îl mirau și pe el. Buzele lui delicate s-au aplecat spre ale mele, turtindu-le încetul cu încetul. Nu am reacționat, ci doar m-am lăsat purtată de val. Și-a trecut limba peste buza mea inferioară, apoi peste cea superioară , stimulându-mă ca măcar să îmi deschid gura, cât să îl pot încuraja la mai mult. Sărutul a devenit unul mai amplu, totuși atât de gingaș și plin de acea pasiune ce se ținea cu greu în frâu.

-De ce vrei să îmi faci rău? m-a întrebat el, expirând nervos și inundându-mi plămânii cu aerul cald de care aveam nevoie.

Am oftat greoi. Ochii mei s-au închis, încercând să ascundă lacrima ce se zbătea să evadeze și să fuga de-a lungul obrazului meu. Când am considerat că nu mai exista niciun pericol , am deschis ochii, de data asta văzându-l perfect pe Harry. Stătea deasupra mea în așteptarea unui răspuns. Unul pe care nu i-l puteam da.

S-a ridicat din pat, îndreptându-se spre măsuța din colț. Amețită, fără să fac prea mult zgomot, am profitat de momentul lui de neatenție, deschizând ușa balconului. Din cameră s-a auzit un pahar spart și pașii lui grăbiți, venind spre mine. M-am urcat pe pervazul balconului, privind în gol.

- Nici să nu îndrăznești să te apropii ! am țipat, focalizându-mi atenția pe o clădire ce depășea cu mult înălțimea hotelului.

A făcut un pas în înainte , punându-și mâinile în față , ca și cum s-ar preda.

- Annabella, nu fă asta! Haide să te liniștești puțin și vorbim despre ce s-a întâmplat, bine? Te pot ajuta !

- Nu înțelegi, Harry ! Tu nu poți să mă ajuți... ai atâta lume lângă tine, atâția oameni care te iubesc, dar eu nu am pe nimeni...