CHIC

❦Noua versiune: Capitolul 13❦

Capitolul 13

Am crezut că absentarea lui Sam va fi echivalentă cu cea a lui Sony. N-am prevăzut că nu va mai veni deloc în următoarea săptămână și culmea nimeni nu știa nimic despre el. M-am gândit la tot felul de posibilități, care mai de care macabre și obscure. Dacă avea părinți stricți? Dacă are gânduri sinucigașe acum că s-a aflat ce orientare sexuală are? Aceste idei nu-mi dădeau pace și mă făceau să mă simt incredibil de vinovată.

I-am tot spionat rețelele de socializare. Nimic. Părea că l-a înghițit pământul. Și culmea nu avea prieteni pe care să-i întreb dacă este bine. Din cauza acestei situații, nu am putut deloc să mă concentrez la învățat, iar acum mă aflam în sala de clasă și dădeam testul de trecere a corigenței la franceză. Trebuia să iau zece curat dacă voiam să trec, pentru că plecam cu un handicap destul de mare: două puncte în minus.

Când am primit testul, întrebările mi s-au părut pe grade de dificultate. Primele erau extrem de ușoare și mediocre. Cele aflate pe mijlocul paginii erau mai avansate, însă nu îndeajuns de grele încât să mă suprasolicite. Dar cele din josul paginii? Te sileau să muncești și să ai concentrare maximă, ceea ce eu nu aveam.

M-am uitat puțin la sistemul de notare. Dacă nu le făceam pe ultimele, avea să iau două puncte minus. Adică aș fi luat un opt. Dacă mi se scădeau cele două puncte, aș fi luat șase. Și aș fi rămas corigentă. Dar totodată nu mi-l puteam scoate pe Sam din cap. Îl vizualizam încovoiat sub o pătură, depresiv, contemplând dacă să înghită sau nu un pumn de pastile. Probabil, fiind atât de inteligent, ar ști să aleagă pastilele potrivite pentru a-i asigura o moarte lentă.

Mi-am dorit să mor de foarte multe ori, fiind Kaytzilla. Poate e chiar un miracol că mă aflu încă aici. Dacă n-ar fi fost Hellen, Ivy și Xander, probabil aș fi cedat de mult. Dar Sam nu are pe nimeni. Nu știu ce relație are cu părinții lui, dar exista posibilitatea ca ei să fie extrem de stricți și de aceea el să fie atât de perfecționist la școală.

Nu puteam să nu simt gustul amar al răzbunării. Sigur, să mă răzbun pe Ginger îmi venea ușor, pentru că era deseori răutăcioasă cu mine. Dar Sam se comporta normal, când nu voiam să-l întrec la ceva academic. Și orientarea cuiva era mare chestie. Nu era o simplă excludere de la petrecerea lui Sony.

Prinsă în gânduri, nici n-am sesizat trecerea timpului și când Xander ne-a anunțat că mai avem cinci minute, până să ne ia lucrările, am înlemnit. Cinci minute pentru două subiecte cu o asemenea complexitate? Eram terminată!

Dar apoi un electroșoc mi-a străbătut corpul, un val nociv de adrenalină, și am început să rezolv subiectele, stângaci, conștientizând că am multe lacune. Nu știam unde să pun accentele, care era forma corectă a cuvintelor, dacă conțineau dublu n sau nu. Nu am apucat să fac decât un singur subiect, înainte ca minutele să se termine.

M-am ridicat din bancă și i-am predat testul lui Xander fiind albă ca varul și gata să vomit. Toată șansa mea de a intra la facultate se dusese pe apa sâmbetei, fix la materia bărbatului de care eram îndrăgostită până peste cap. Ce mai viață!

Nu-mi doream să-l dezamăgesc pe Xander, însă totodată nu îmi puteam controla gândurile.

M-am întors și am fost gata să îmi iau ghiozdanul și să părăsesc sala de clasă, când i-am auzit vocea profesorului Kloud:

– Walligton, poți rămâne câteva minute, te rog? Ai ceva să-mi clarifici.

Ceilalți elevi s-au uitat la mine curioși, bănuind că iar am dat-o în bară sau că m-a prins copiind. Joe m-a bătut pe umăr și mi-a urat succes înainte să plece. După două minute clasa era goală, cu excepția mea și a francezului.