CHIC

❦Noua versiune: Capitolul 8❦

Capitolul 8 

Mă descalț și dau iama la bucătărie, acolo unde Ivy este cocoțată pe scaunul bistro și ține în mână o cană cu cafea. Giano se gudură pe lângă picioarele ei și mă ignoră impetuos ca de fiecare dată. Mătușa mea mă vede și se frige luând o gură prea mare din băutura sa aburindă.

– Kayla, te așteptam!

– Da? am spus confuză, ducându-mă până la frigider și luând caserola de aseară plină cu cartofi natur și tofu. 

Ce n-aș fi dat pentru o seară de fripturică! Stomacul meu plângea.

– M-a sunat Xander.

Am înlemnit. A sunat-o? Parcă o ignora și nu mai voia să aibă de-a face cu ea?

– Și mi-a zis că e noul tău profesor. De ce nu mi-ai zis până acum?

– Că e noul meu profesor? Azi am aflat, am mințit-o cu nerușinare.

Doar nu era să-i spun că l-am vizitat la noul său apartament. Cu cât Ivy știa mai puține despre mine și Xander, cu atât mai bine. Nu voiam să intre la bănuieli și să își dea seama că am sentimente pentru el.

– Mi-a spus că situația ta la franceză este una precară. Asta de ce nu ne-ai zis-o?

Firește. A sunat ca să mă admonesteze și să o pună pe Ivy să fie mai cu ochii pe mine. Ei doi mereu s-au simțit responsabili în privința mea, căci luau toată treaba cu tutorii legali în serios și își doreau ca părinții mei să fie mândri de munca lor. Dar eu nu dădeam doi bani. Nu-i vedeam ca pe două figuri autoritare, cât îi vedeam mai mult ca pe prietenii mei.

– N-am vrut să mă plâng.

– Xander te-ar fi ajutat! Știi doar că e materia lui la muncă. Mai e și nativ francez!

Oh, crede-mă, Iv, nu am uitat asta.

– Mi-a fost rușine față de el, bine? Imaginează-ți ca singura materie la care să nu mă pricep să fie însăși limba lui natală. Plus că știi cât de exigent e Xander când vine vorba despre școală. Își ia în serios rolul de profesor.

– Ei bine, acum nu are de ales decât să te ajute să promovezi. Sunt sigură că va fi bine, Iv s-a dat jos de pe scaun și mi-a strâns umerii. Iar tu ești o fată atât de inteligentă. Te vei descurca numaidecât!

Yupiii. Franceză... Xander... Școală!

– Acum sper că ești pregătită pentru o nouă întâlnire cu familia. Eu nu sunt, a oftat, plecându-și capul în jos.

Aveam momente când familia noastră enorm de numeroasă se întâlnea printr-un apel comun pe Zoom, care să ne dăm vești unii la alții, să ne ținem la curent în legătură cu viața și cu starea bunicii Gemma, cea care a făcut nu mai bine de unsprezece copii, printre care și tatăl meu și Ivy.

Detestam întrunirile cu familia! Niciodată nu îi țineam minte pe toți, iar unii dintre ei erau ciudați. Ca unchiul Pearl, care conducea o fermă cu vaci și vorbea despre noua sa colonie cu miros de bălegar, totul eco. Sau ca vărul meu Craig care era un geniu plin de arfe și ifose, a cărui menire era mereu să mă pună într-o lumină proastă. Să nu mai amintesc de verișoara mea Tara care era un simbol de perfecțiune și frumusețe, care de-a lungul timpului a știut doar să mă facă să mă simt prost în corpul meu.

Reacția bunicii mă va afecta numaidecât, pentru că ea mă adora pentru faptul că atunci când veneam în vizită eu mâncam tot ce îmi prepara fără să comentez și fără să am limite. Așadar, probabil dacă mă va vedea acum, slabă și schimbată, avea să mă dezintegreze cu privirea.