Capitolul 3
Îmi netezesc fusta plisată, cât timp mă uit în oglindă. Prima zi de liceu, iar eu aveam niște emoții teribile. Aveam să înfrunt pentru prima dată de la dispariția Kaytzillei marea de colegi. Și ei nu erau recunoscuți pentru tactul lor. Din contră! Erau o adunătură de bârfitori.
Aveam ca astăzi să testez terenul și să planific fiecare răzbunare în parte. Era un prilej bun de a părea o persoană nouă, înnebunită după statutul de popularitate, vrând să se integreze printre ei. Nici nu vor știi ce i-a lovit!
– Uau! am auzit o voce din spatele meu și m-am rotit cât să o observ pe cea mai bună prietenă a mea stând în pragul ușii. Ivy mi-a dat drumul, însă... Când naiba ai slăbit atât? Zici că ești altă persoană.
Lipsa de tact se întindea până la prietena mea.
– Bună și ție, Hell.
– Mda, bună. Lasă asta! Sunt puțin prea șocată să nu te bombardez cu întrebări, Hellen a înaintat și s-a trântit cu nonșalanță pe așternuturile mele întinse neglijent pe pat. Și crede-mă că am o reacție cât se poate de controlată! În mod normal aș fi țipat cât m-ar fi ținut gura și aș fi dat din picioare ca o nebună.
Tipic ei.
– Atunci apreciez că nu-mi sperii vecinii.
– Te-ai gândit la ce fel de reacție vor avea ceilalți când te vor vedea?
Am dat negativ că nu. Deși m-am gândit. Atenția avea să pice asupra mea și probabil îmi vor pune întrebări intrusive, de genul: „Ți-ai făcut liposucție? Ți-ai pus balon la stomac? Ești bulimică?". Mă obișnuisem cu întrebările dure, în sensul că știam prea bine să mă prefac a fi nederanjată, ca acasă să plâng cu fața-n pernă. Deși acum erau un pic mai puternică și nu aveam să mă consum pentru toate nimicurile rostite.
– Crede-mă că vor fi șocați și cel mai probabil nu vor știi să se controleze.
– Da, grozav! E tot ce îmi doresc de la această zi. Să fiu în centrul atenției și să nu scap de reacții exagerate.
– Ei bine, am o soluție. Hai să ne facem o poză și să o punem pe Instagram. În felul acesta când ne vom duce la ore, majoritatea deja vor știi ce fel de transformare ai avut. Și nu o să țipe ca în gaură de șarpe.
Am oftat. Avea dreptate. Am tot evitat în timpul acesta să pun vreo poză cu mine, pentru că deși am slăbit, eu tot aveam grave probleme legate de încrederea de sine. Încă nu mă simțeam în largul meu pozându-mă. Și știam că valul de reacții va fi tranșant și că mi se vor pune întrebări intrusive.
Nu mă simțeam cu musca pe căciulă. Am slăbit prin antrenament. Însă trecutul meu este cel care este plin de obscuritate. Acel trecut în care mâncam pe săturate, ca mai apoi să îmi bag degetele pe gât și să vomit. Bulimia nu îmi era străină. Mi-a ținut de urât ani la rând.
Pentru că pentru vechea Kayla era mai important să fiu slabă și frumoasă, decât să fiu sănătoasă.
Hellen a scos telefonul din buzunar și m-a pus să stau în fața camerei, cât să mi se vadă outfitul de prima zi de școală. Pe lângă fusta plisată mai purtam și o cămașă albă, deschisă la primii trei nasturi, în așa fel încât să mi se întrevadă colțurile sutienului negru dantelat. Aveam o cravată la gât și niște șosete albe până sub genunchi.
– Poți, te rog, să fii mai puțin rigidă? Hellen m-a întrebat, uitându-se la pozele făcute cu telefonul.
– Da, scuză-mă pe mine că nu-s obișnuită să mi se facă poze din cap până în picioare.
CITEȘTI
CHIC
Romance(Finalizată)❞ Am căscat și am deschis ușa, mergând pe hol către baie. Mi-am înghițit saliva în momentul în care l-am văzut pe Xander la bustul gol, acoperit doar de un prosop. Era prea devreme pentru mine pentru a avea fantezii? M-am frecat la o...
