CHIC

❦ Noua versiune: Capitolul 7❦

Capitolul 7

Hellen stătea cocoțată pe blatul de la bucătărie cu o ceașcă de cafea proaspăt făcută la aparat în mână. Ivy iar i-a dat drumul în apartament fără să mă anunțe. Nu că nu ar fi fost cea mai bună prietenă a mea, însă uneori mă speria cât de acasă se simțea la mine. Am trecut pe lângă ea, până la aparat, am luat o capsulă și am început să-mi fac și o cafea. Aveam să o beau incredibil de neagră, fără zahăr, perfect pentru o mahmureală.

– Unde ai plecat aseară? m-a întrebat prietena mea. Te-am tot căutat. Zero șanse de reușită să dau de tine.

– Am plecat pe stradă, singură, ca bezmetica. Tocmai că n-am putut da de tine și de asta am umblat brambura, am spus pe un ton asfixiat, pentru că omul după băutură numai chef de comunicare n-avea aparent.

Nu că m-aș fi îmbătat vreodată în viața asta cu excepția zilei de ieri!

– Păi după ce m-am dus să vorbesc cu Ray, m-am ascuns în toaletă.

– Te-ai ascuns în toaletă? De cine?

– De toți? Doamne, deci a fost așa de stânjenitor! M-am adresat lui, dar m-am bâlbâit și propoziția mea n-a avut cuvintele în ordine. Iar el m-a privit ca o lunatică, iar eu am continuat să râd nervos și să gesticulez, lovindu-l în ochi. Apoi am făcut câțiva pași în spate, izbind pe cineva, care s-a izbit de cineva, care și-a vărsat băutura pe tricou.

Uau! Ăsta da efect de domino.

– Mi-a fost așa de rușine, încât m-am ascuns în toaletă.

Am sorbit prima gură din ceașcă, ignorând-o atunci când mi-a pomenit iar despre Ray.

– Hei! Te-am întrebat ceva! mi-a fluturat mâna prin fața ochilor. Crezi că pot repara lucrurile între mine și el?

Să repare ce? Nu e ca și când el i-ar fi acordat vreodată atenție. Raymond Moft era unul dintre cei mai enervanți și superficiali băieți din liceu, asta pentru că se uita doar după majorete slabe și frumoase. Nu-i păsa câtuși de puțin de ce personalitate aveai. Nu, nu. La el prima aspectul fizic.

Nu că ar fi putut ieși vreodată cu o fată care avea ceva în cap. Nu ar ști să vorbească cu ea. Dar aparent Hellen, deși era deșteaptă la carte, nu era deșteaptă și la relații. Numai o lunatică l-ar prefera pe el dintre toți băieții.

– Da, Hell. Categoric poți repara lucrurile dintre tine și Ray, am mințit-o, doar ca să o fac să se simtă mai bine.

Pentru că era prietena mea și pentru că nu-i puteam sfărâma visurile în două.

N-am mai stat mult în bucătăria mea și ne-am luat ghiozdanele, plecând către liceu. Pe drum Hellen m-a întrebat dacă am văzut articolul postat de cei de la gazetă, iar eu m-am prefăcut că nu era mare lucru. Că-l văzusem, dar mi se păruse de-a dreptul insignificant. Însă știam ce fel de spume avea să facă Sony la vederea lui. Nu mă temeam oricum de ea. Dacă avea să facă o scenă la liceu, eu eram pregătită să ripostez.

Am alergat aproape până în clasă, înainte să mă trezesc cu ușa trântită în nas. Hellen s-a amuzat teribil, cât timp a deschis-o, iar Ginger nu s-a sfiit să recunoască că ea a fost cea care a trântit-o. A folosit scuza cu „Nu te-am văzut", deși eu știam categoric că mă văzuse. Însă trebuia să fie furioasă pentru că eu și Oliver ne-am pozat împreună.

Mi-am ocupat locul în bancă, apoi am privit către banca lui Sony. Nu venise încă și deși mai erau cinci minute întregi până la începerea orei, ceva îmi spunea că nu avea să vină toată ziua. Poate avea să pună la cale un plan contra mea. Nu m-ar fi mirat.