CHIC

❦Noua versiune: Capitolul 9❦

Capitolul 9

Am pășit cu greutate în sala de clasă, pentru pregătirea de la sfârșitul orelor la franceză. Încă eram temătoare să mă aflu în aceeași încăpere cu Xander, după ce l-am călcat pe bătături mai devreme, însă trebuia cumva să îmi văd de studii. Nu aveam încotro. Dacă voiam să merg la facultate, atunci trebuia să promovez această stupidă, mâncătoare de suflete, materie.

Xander nu era încă la catedră, dar în sală se aflau deja cei cinci alți corigenți, printre care și renumitul Joe Zachary, care făcea parte din lista mea de răzbunare. Știam că de la începerea anului școlar tot căuta să-mi vorbească sau să se bage în seamă cu mine, însă eu îl ignoram din simplul fapt că răzbunarea lui avea să fie servită mult mai târziu.

Mi-am ocupat locul în față și mi-am scos caietul din ghiozdan, cât și markerele colorate pentru a sublinia notițele cu un sistem doar de mine știut. Xander a intrat în clasă ca un taifun pus pe treabă, ignorându-mi prezența. Voia să fie cât mai obiectiv posibil și să ne învețe cât mai multe în această oră.

A luat creta în mână și a început să înșire niște cuvinte.

– Când vine vorba despre verbe, limba franceză are șapte moduri. Poate citi cineva ce am scris?

Olga, o colegă de-ale noastre, a început ea să o facă, având mai multă încredere de sine decât oricine prezent aici.

– Indicatif, subjonctif, conditionnel, impératif, infinitif, participe, gérondif.

– Bravo, domnișoară Monroe. Nu, nu vom face toate cele șapte timpuri verbale astăzi, dar vom începe cu forma infinită și indicativă a lor. Prin forma indicativă, specific că azi vom face doar prezentul, pentru că aceste moduri au și timpuri verbale.

D-apoi cum să nu devin confuză când aveau atâtea forme aceste verbe idioate? M-am apucat să notez fiecare fărâmă de informație pe care Xander o înșiruia pe tablă. Și chiar îmi dădeam interesul, asta până când gândurile mele au fost întrerupte de un bilețel aterizat la mine pe bancă.

M-am uitat absentă la el câteva secunde, înainte să-l despăturesc.

„Oamenii spun că te-ai schimbat, dar ei nu știu cât de frumoasă erai și înainte. Dacă mă întrebi pe mine, Kaytzilla era drăguță și amuzată, fata care mi-a furat inima. Acum, noua Kay, mi-a furat și privirea – Joe."

Iscălitura m-a făcut să-mi dau ochii peste cap, dar apoi mi-am amintit că nu era în favoarea mea să fac pe răutăcioasa. M-am întors ușor către colegul meu și i-am zâmbit ștrengărește. Nu era câtuși de puțin atent la ora domnului Kloud, de parcă nu i-ar fi păsat dacă promovează sau nu. Oricum aveau ai lui suficienți bani încât să mituiască comitetul de admitere al unei universități.

Mesajul era și el absolut grețos. Până acum Kaytzilla nu a fost suficientă pentru el, oricât ar fi vrut să se prefacă. Nu a dat doi bani pe prezența mea înainte. Nu i-a furat nicio inimă! N-a știut decât să își bată joc de sentimentele ei.

Cu toate astea, m-am prefăcut să-l cred. Dacă tot făceam pe actorii, trebuia să mergem până la capăt. Așadar, am rupt o porțiune din hârtia de caiet și i-am răspuns la mesaj:

„Era și timpul, domnule Flirt. Tu mi-ai captat privirea deja de prea mult timp."

Aproape am vomitat scriindu-i așa ceva!

I l-am aruncat pe bancă, iar zâmbetul i s-a lățit pe chip atunci când l-a despăturit și l-a citit. L-am văzut cum rupe o altă pagină și îmi trimite o continuare.

„Cam riscant. Ți-am captat privirea, deși suntem în mijlocul orei de pregătire la franceză? Domnul Kloud arată incredibil. N-ar trebui să fii atentă la el și nu la mine?"