CHIC

❦Noua versiune: Capitolul 2❦

Capitolul 2

Ivy și cu mine ne lăsăm bagajele la ușă și inspirăm apăsat, parcă neîndrăznind să intrăm înăuntru. Lucrurile vor fi diferite de azi. Știm asta destul de bine. Casa e goală, nici urmă de Xander, iar realizarea asta ne apasă.

Despre mine se știe că stau de aproximativ un an în grija unchilor mei, deoarece mama și tata au trebuit să plece să aibă grijă de bătrâna și bolnava mea bunică. Eu n-am vrut să dau viața din micuțul nostru orășel pe cea de la țară și n-am vrut să renunț nici la prieteniile cu Hellen, nici la Ivy și Xander.

Așadar, unchii mei au insistat să-mi devină tutori legali și să trăim cu toții sub același acoperiș. M-am simțit ca în rai. Ivy și Xander au doar douăzeci și șapte de ani și tocmai pentru că sunt atât de tineri eu am putut să mă înțeleg atât de bine cu ei. Au devenit prietenii mei!

Dintre toți cei cincisprezece frați ai tatei, eu o ador și o prefer pe Ivy. Și nu pentru că e mezina, ci pentru că e cea mai cool mătușă pe care o poate avea cineva. Facem totul împreună și ne plac aceleași chestii. Am fost apropiate încă de când am învățat să merg pe picioare, așadar aș spune că eu și cu Ivy avem o relație excepțională.

Când a devenit iubita lui Xander, m-am bucurat enorm. Am înțeles încă din prima zi de ce l-a ales – și asta nu pentru că e francez și are niște ochi electrizanți albaștri, ci pentru că era un bărbat cu adevărat bun la suflet. Întotdeauna a știut să mă încurajeze și nu m-a făcut să mă simt prost față de kilogramele mele. Din contră. Ivy fiind vegetariană, eu nu mă înțelegeam prea bine cu dieta ei. Așadar, Xander avea grijă să organizeze în fiecare Duminică „Ziua fripturicii" unde eu și el aveam voie să mâncăm câtă carne ne doream. Plus că îmi aducea mereu câte o prăjiturică, atunci când mă descurcam bine la școală.

Nu era un secret că-l adoram și că atunci când el și Ivy s-au despărțit la începerea verii, nu numai mătușa mea a fost devastată, ci și eu. Am încercat să fiu puternică pentru ea și pentru că nu exista motiv pentru care să fiu atât de afectată. Până la urmă, Xander nu era iubitul meu. Dar adevărul este că îi simt lipsa atât de mult, încât mi-aș fi dorit ca lucrurile să se fi împachetat diferit între ei.

– Uau! Deci a lăsat locul acesta incredibil de curat, am auzit-o spunând, cât timp a verificat fiecare cotlon al apartamentului cu trei camere în care stăteam.

Nici eu nu știu ce a fost în capul lui Ivy la felul în care a manevrat despărțirea dintre ei. Au avut un argument, iar ea a considerat că cearta lor sau mica pauză de la vorbit pentru douăzeci și patru de ore este un prilej bun de a ieși cu fostul ei iubit. Când Xander s-a întors în apartament pentru a-și cere scuze și pentru a se împăca, ea era îmbrăcată într-un halat și celălalt bărbat sforăia în patul lor.

Am auzit numeroase țipete, pe care n-aș fi vrut să le aud.

– N-ai putut aștepta! Ne-am despărțit de o zi! La dracu, o zi!

Și așa Xander n-a mai vrut să aibă de a face cu Ivy. Eu și cu ea ne-am dus într-o vacanță prin Europa pentru întreaga vară, acolo unde ea a făcut un stagiu și unde eu m-am axat pe procesul de pierdere în greutate. Dar acum am revenit acasă, acolo unde francezul nu mai era cu noi.

– Știi unde s-a dus? am întrebat-o, lăsându-mi poșeta pe blatul de la bucătărie.

– Nu. Nu a vrut să-mi spună. M-am oferit să-l iau pe Giano de la el, însă a refuzat și ni l-a adus personal.

Giano era numele motanului meu. Venisem la pachet cu el, de parcă nu am fi fost doi inamici pe frontul mâncării. Însă n-aveam încotro. Părinții mei considerau că au doi copii. Eu și bila de blană. Așadar, a trebuit să-l suport tot timpul și să suport faptul că cu el în preajmă nu puteam mânca nimic, fără să fiu jefuită nemilos.