|J.JK| Sora iubitei mele

Cap 5

Pov Bell ~

Mama venise de mai bine de 3 ore și îmi spusese să mă pregătesc pentru o cină în familie.

Am ales o rochie neagră, lungă, cu bretele subțiri, despicată pe un picior până mai sus de jumătatea coapsei. Părul era puțin buclat și ca machiaj ceva simplu, dar care mă făcea să arăt bine. În picioare aveam o pereche de stiletto negri și prinzându-mi cadoul de apărare la coapsă, acoperind-ul cu rochia, eram gata.

Nu l-aș fi folosit pentru o simplă negociere, cea ce mă determinase să-l iau cu mine fusese simpul fapt că era iubitul ei, cea ce era suficient.

Nu voiam să trec din nou prin acel coșmar și sinceră să fiu nu pare deloc inocent, pare de-a dreptul capabil de a face același lucru ca acel monstru.

Înghit în sec privindu-mă pentru ultima dată în oglindă, un resentiment lovindu-mă din plin.

Mi-aș fi dorit să fie și Yeonjun cu mine, să pot să le prezint și eu părinților mei persoana pe care o iubesc cel mai mult, să se prefacă că suntem o familie măcar pentru câteva ore și pentru mine, dar ...

-Bell, haide! Nu ne face să te așteptăm!

Aud vocea pițigăiată a mamei, mereu se prefăcea ca o mamă bună și rațională în fata altor, ei bine asta înseamnă că a ajuns.

Ies din camera și închid ușa în urma mea, doar sunetul tocurilor mele se auzea pe holul întunecat și pustiu. Mă apropii de scări și aud râsete și chicoteli de jos, era și tata.

Ajung în capul scărilor și mă opresc, având o imagine de ansamblu asupra familiei fericite.

Mama și tata stau apropiați, mama înconjurându-și mâinile în jurul taliei lui, oarecum. În fața lor stătea cuplul anului, Jeon cu sora mea în brațe.

Se opresc din râsete și toată atenția cade pe mine. Simțeam toate privirile posibile din această casă pe mine, o liniște începând să se așterne. Mă enerva mult asta așa că cobor ușor scările.

Cu primul pas făcut mama tușește fals, dezlipindu-se de tata, mai apoi se întoarce zambindu-le tinerilor îndrăgostiți, și îi privesc și eu.

Sora mea stătea lipită de pieptul lui și observ cum își dă ochii peste cap, rânjesc la ura ei expusă față de propria soră și cobor capul, privind pe unde calc.

Îl observ pe tata apropiindu-se de mine și mă opresc la baza scărilor, așteptând o reacție de la el. Se oprește la un metru de mine și îmi zâmbește fals, întinzând mână spre mine și spune:

-Fata mea frumoasă!

Spune și îi arunc o privire Hanei ce mă privea dur încă lipită de acel piept masiv al iubitului ei.

Îi apuc mână tatei și îl las să mă conducă mai aproape de ceilalți. Era atât de ieftin acest teatru, atât de stupid încât îmi era rușine pentru ei.

Îmi retrag mână și am crezut că o să mă lase în pace, dar se apropie sărutându-mi fruntea, apoi se apropie de urechea mea și șoptește:

-Dă-le lecția pe care o merită frumoaso!

Îmi întorc capul pentru ai întâlni privirea și dau de ochii lui mari, zâmbindu-mi cald și cum nu a mai făcut-o de mult, apoi se retrage în spatele mamei, la o distanță considerabilă.

Confuză și debusolată, privesc în jur dând de priviri sfidătoare, dar una îmi atrage atenția.

JEON JUNGKOOK!

Purta din nou costum, cu sacoul deschis și primi doi nasturi de la cămașă la fel. Cămașă îi scotea pieptul și mușchi in evidență cea ce mă distrăgea uneori.