JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 21

- Te dai bătut?

- Nu. Tu?

- NU!

Continuăm să mutăm piesele cu încăpățânare. Levi mai are un Pion și Regele, iar eu am Regele și Calul. Știu, ar fi trebuit să-l bat până acum, dar reușește tot timpul să mențină la mijlocul tablei de șah și nu-l pot împinge spre niciun colț.

- E remiză, Levi.

- Nu! Pot să înving, doar că mai am nevoie de timp.

- Nu poți să mă bați, pentru că eu am un cal!

- Mută și lasă vorbăria!

- Bine. Să știi că încep să număr! Unu.

El își mută regele.

- Doi.

Eu îmi mut calul.

- Trei.

El mută pionul.

- Patru.

Jucăm șah de ore bune, și scorul stă cam așa: de două ori victoria mea, de două ori victoria lui, și trei remize. Mda, am jucat șapte meciuri în cinci ore. Sunt meciuri pline de adrenalină, care nu ne lasă să adormim. Pentru că dacă am juca un meci foarte serios, am adormi așteptând mutarea celuilalt.

- Treizeci și trei, continui să număr, plimbându-mi plictisită piesele.

În punctul ăsta știm amândoi ca va fi remiză, dar Levi e prea încăpățânat ca să recunoască. Așa că ne învârtim pe tablă în continuare, așteptând să irosim cele patruzeci de mutări care declară remiza. Eu una nici nu mă mai uit unde mut, pentru că e irelevant.

- Treizeci și șase.

Îmi mut regele din nou, aleatoriu.

- Treizeci și șapte.

Levi își mută pionul mai aprope de mine.

- Treizeci și șapte.

Mut din nou, doar ca să-mi irosesc mutarea.

- Treizeci și opt.

El începe să zâmbească răutăcios, mutându-și cu zgomot regele mai aproape.

- Treizeci și nouă. Șah.

Mă zgâiesc la tablă clipind des. Cred că visez, pentru că nu are cum... nu are cum să-mi dea mat înainte cu o mutare de a se declara remiza.

Dar nu visez. M-am lăsat prinsă la colț, și calul meu zburdă aiurea tocmai în celălalt capăt al tablei. Dacă rămâneam în gardă, n-aș fi ajuns niciodată în situația asta.

Mă las pe spătar oftând.

- Nu pot să cred că mi-ai dat mat la mutarea treizeci și nouă!

- Ți-ai pierdut concentrarea, îmi spune zâmbind. Nici măcar un începător nu face asemenea greșeli, prințeso.

- Nu, de fapt te-am lăsat să câștigi ca să te simți bine.

El izbucnește în râs.

- Mulțumesc. Ce drăguț din partea ta!

Îl ajut să strângă piesele, în timp ce-mi înăbuș un căscat.

- Bine. Suficient cu șahul, hai să facem și altceva.

Levi închide tabla cu o înclinare exagerat de politicoasă.

- La dispoziția ta, Alteță!

Mă îndrept spre ieșire și îi fac semn să mă urmeze.

- Stai așa! Vrei să ne părăsim postul? O să ne omoare Yusef!