JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 9

- Vrei să jucăm un joc?

- Parcă jucam deja unul... câte mai vrei să jucăm?

- Ăsta-i un joc provizoriu, doar ca să ne treacă timpul. Îmi place să-l joc cu Viktor uneori.

- Bine.

Îi pasez din nou sticla lui Levi.

- Dacă ar trebui să alegi, ce ai vrea să fii, un fluture sau un urs?

- Urs.

- De ce?

- Pentru că Urșii se descurcă singuri, sunt atacați rar, dorm mult... tu ce ai alege?

- Fluture.

- De ce?

- Fluturii sunt colorați și drăguți. Zboară peste tot, pot vedea o grămadă de locuri...

- Și mor în primele ore de viață, pentru că sunt prăzi ușoare, încheie el luând încă o gură de vin.

- Îți scapă din vedere esențialul.

- Ești prea romantică, Ava.

- Ăsta-i un lucru rău?

- Nu știu. Uneori poate să fie.

Îmi dă sticla și se gândește la o întrebare.

- Ce ai prefera să pierzi, amintirile recente sau tronul?

- Tronul!

El începe să rânjească.

- Ai amintiri recente chiar atât de grozave? Sărutul meu se numără printre ele?

- Nu am amintiri extraordinare, dar... nu vreau tronul. Aș prefera oricum să-l pierd.

- Ava!

- Nu mă judeca tu! Tu nu înțelegi cum e să porți mereu grija Coroanei.

- De ce zeilor să porți grija coroanei? Nu ești regină încă!

- Pentru că voi fi regină și nu-mi permit nicio scăpare. Nici măcar n-am voie să stau tolănită, cum sunt acum. Ar trebui să stau cu spatele drept și cu genunchii lipiți. Nu am voie să-mi vopsesc unghiile. Nu am voie să înjur. Nu pot să-mi manifest emoțiile în public. Nu am voie să mă îmbăt. Nu pot să am un iubit, decât dacă e pețitorul meu oficial și vitor rege consort.

- Zeilor!!

- Nici măcar nu am voie să sărut pe cineva. Tu ai fost o scăpare.

- Zei, Ava... ai fost vreodată la o întâlnire?

- Nu.

- Chiar n-ai sărutat niciun băiat?

- Glumești? Anul trecut am avut lecții de înot și le-am făcut îmbrăcată. O viitoare regină nu poate fi văzută dezbrăcată.

- Ai doar optsprezece ani! De ce să nu... bine, înțeleg, trebuie să fii pură și toate astea, dar e exagerat! Cum se așteaptă ai tăi să te măriți și să... gata, în noaptea nunții explodează bomba?

- Da.

Îi dau din nou sticla cu un aer amărât, iar Levi mă privește lung.

- Trebuie să te scot la întâlnire.

Mă cuprinde un râs nebun.

- Să nu-mi spui că te-a emoționat soarta mea tristă! Ai și tu inimă, Levilian?

- Ai avut măcar... ai văzut cum arată un corp de băiat?

- Sigur. În fiecare dimineață mă trezesc cu un spectacol de băieți dezbrăcați în jurul patului meu. O splendoare!