JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 5

- La trei. Unu, doi... trei!

Țâșnesc pe pod înaintea lui Viktor, și rucsacul îmi zornăie zdravăn în spate.

E incredibil cu câtă ușurință sprintăm pe pod în al doilea an de instrucție, pe când în prima zi ne-au tremurat genunchii la fiecare pas. Mie, cel puțin. Nu știu dacă lui Viktor i-au tremurat, dar eu am crezut că mor în fiecare clipă.

Când am ajuns de partea cealaltă am tras o porție de plâns înainte să merg mai departe și să mă înscriu. Noroc c-a fost ceață, nu cred că puteam să mai țin fruntea sus dacă detașamentul meu afla că m-am smiorcăit din prima zi.

- Ne vedem sâmbătă la Butoi! îmi strigă Viktor la porți, luând-o în goană spre Cazarma Lupilor de Noapte.

Îmi netezesc hainele în încercarea de a arăta cât mai ordonată când intru în biroul domnului Instructor.

Jameson Yusef e printre puținii oameni care reușesc să facă liniște la Vulpi numai dintr-o privire.

Nu l-am auzit niciodată ridicând tonul sau pierzându-și cumpătul. Are tot timpul privirea aceea ascuțită, neagră, și în ciuda faptului că e de statură medie, nici măcar Vincinni de la Urșii de Munte nu intră în conflict cu el.

Poate îmi place de Yusef pentru că-mi amintește cumva de tata, și nu numai din cauză că un timp au fost Instructori la Vulpi în paralel. Yusef e inteligent și amenințător doar prin simplul fapt că există. Îl ajută și faptul că e grivian și Grivia e expertă în asasini, spioni și alții de acest fel.

Nimeni nu vrea să ia peste picior un grivian care rămâne calm tot timpul. E semnul cel mai sigur că acel grivian poate să te omoare la orice oră din zi și din noapte.

- Domnișoară Harlow! îmi spune calm când intru. Ia loc te rog!

Mă așez țeapănă pe scaunul din fața biroului.

- După cum știi, liderul de detașament primește o cameră proprie în Anul Doi, continuă el deschizând un sertar. Am încredere că vei folosi acest privilegiu pentru dezvoltarea ta, și nu pentru a încălca regulile Taberei.

Îmi așează o cheie argintie în față, fără să schițeze vreun zâmbet.

- De asemenea, mă aștept să te instalezi în maxim două ore și să te prezinți la Porțile de Vest pentru a supraveghea cursa noilor recruți. Anul acesta Consiliul a decis că Trierea se va face prin urcare pe stânci.

- Oh!

- Ce mai aștepți? Ia cheia și du-te!

Și mie îmi pare bine să vă văd, domnule Instructor!

Sar de pe scaun și-mi iau cheia salutând în fugă. Două ore nu-mi ajung sub nicio formă ca să mă instalez, așa că va trebui să despachetez doar lucrurile urgente.

Camera pe care am primit-o e în capătul coridorului de pe palierul fetelor, chiar lângă bucătărie. Perfect!

Când intru, e atâta culoare încât îmi vine să țip.

Lambriurile de pe pereți sunt din lemn roșiatic, mobilele sunt vopsite în roșu și alb, iar așternuturile de pe pat sunt cărămizii.

Nu, nu, nici gând.

Smulg cearșafurile de pe pat și le arunc în mijlocul podelei, pe covorul vișiniu.

Nu.

Am nevoie de mai mult alb în camera asta. Creierul meu o să facă implozie dacă va trebui să adorm și să mă trezesc în atâta roșu.