JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 8

Îmi scot rochia fără niciun chef și îmi iau uniforma cărămizie de pe marginea scaunului.

Distracția abia de la opt începe, iar noi la opt intrăm în tură.

Măcar am apucat să beau ceva înainte de asta. Viktor a reușit să facă rost de un vin chiar bunicel pentru Tabăra Kazdin.

N-o să-l sărut pe Levi în noaptea asta.

Îmi înod cravata la gât cu mâini puțin nesigure.

N-o să-l sărut.

Se pare că întâlnirile nostre nocturne se termină întotdeauna prost, ceea ce mă face să rămân în alertă.

Bine, asta nu-i chiar o întâlnire, dar cu Levi nu știi niciodată la ce să te aștepți.

N-o să-l sărut pe Levi. Nu.

Îmi repet de mai multe ori asta, doar ca să fiu sigură că organele mele au recepționat comanda. Au un obicei de a mă lăsa baltă când vine vorba de Levilian.

Aerul rece al serii mă înviorează în timp ce pășesc agale spre Bibliotecă, unde Levi mă așteaptă cu mătura încă în mână.

- Salutare, Ava! spune vesel. O seară splendidă pentru gardă, nu-i așa?

Îmi scot legătura de chei din buzunar, căutând-o pe cea de la ușile Bibliotecii.

- N-o să te sărut în seara asta.

El izbucnește în râs venind atât de aproape în spatele meu încă răsuflarea lui îmi gâdilă ceafa.

- Te-ai gândit la asta toată ziua?

- Nu. Dar voiam să clarific lucrurile de la început.

- În regulă. N-o să mă săruți. Trist. Am auzit că Biblioteca e un loc foarte potrivit pentru...

- Asta-i o tâmpenie!! Nu suport cuplurile care-și fac de cap printre cărți. Printre cărți! Cărțile sunt obiecte sacre, fir-ar să fie! Nu poți să te giugiulești printre marile genii ale literaturii, e ca și cum le-ai profana memoria.

- Iar ai băut prea mult?

- Doar un pahar. Poate două, dar nu suficient încât să te sărut.

- Pari foarte pornită pe chestia asta, prințeso!

Intrăm în Biblioteca imensă și mă întâmpină mirosul familiar ar cărților și al cernelii.

Îmi vine să suspin de ușurare.

Ador Biblioteca.

Încăperea asta imensă cu rafturi întregi de cărți care ajung la tavan e sanctuarul meu.

Plănuiesc să citesc toate cărțile din lume până la bătrânețe. Dacă ar fi după mine, mi-aș petrece tot anul în Bibliotecă, aș dormi aici, aș mânca aici și aș fi cea mai fericită din lume.

Lămpile aurii prinse în pereți aruncă luminițe în ochii căprui ai lui Levi.

Îl privesc cu atenție, savurând expresia de pe chipul lui. Levi nu e cititor de romane, dar e cititor. Știu asta pentru că în toate pauzele dintre meciurile de șah se retrăgea undeva să citească. Privirea pe care o aruncă Bibliotecii mele e privirea cuiva pe cale să se îndrăgostească.

- Unde pot face o petiție să mă mut cu totul în Bibliotecă? M-aș mulțumi să dorm direct pe covor.

Îl împing înainte cu un zâmbet.

- Nu poți. Dacă se putea, eu eram instalată de mult.

Îl urmăresc îndreptându-se spre primul culoar cu rafturi. Scoate o carte la întâmplare și o deschide la mijloc, adulmecând mirosul foilor.