Deschid ochii somnoroasă, încercând să-mi dau seama de ce nu se aude Deșteptarea. De obicei la ora asta ar trebui să fim sus și...
Zeilor sfinți!
Sunt în kala.
Și sunt cu cineva în pat.
Mă răsucesc pe partea cealaltă ca că-l privesc mai bine, și încep brusc să-mi amintesc. Întâlnirea. Levi doarme lângă mine cu un braț sub cap și pe jumătate gol.
Cândva în timpul nopții a scăpat de bluza largă care zace mototolită la picioarele nostre.
Mă încearcă un șoc plăcut prin tot corpul.
L-am mai văzut fără cămașă, dar nu așa. Nu l-am văzut dormind, și e atât de delicios încât mi se strânge pântecul la fiecare privire.
Levi are un corp incredibil. Nu seamănă nici cu Aldrich, nici cu Viktor, cu niciunul din verii mei. Am observat asta și la Ildris, egarthienii au altfel de constituție. Nu sunt atât de lați și de grei, ci sunt înalți și supli, agili, rapizi.
Pielea acoperită de tatuaje mă ademenește s-o mângâi cu vârful degetelor.
Mă mișc încet, trasând liniile corpului său cu unghiile. Urmăresc conturul fiecărui mușchi de pe piept, lipindu-mi palma de pielea aceea caldă și netedă.
- Mmmmm.
Levi se mișcă prin somn, scoțând un mârâit somnoros care îmi ajunge direct între coapse.
O, zei mari, nu știu ce fac aici.
Nu știu ce fac, dar se simte bine, iar el toarce înfundat la fiecare atingere a degetelor mele. Cobor mai jos, desenând cerculețe pe abdomenul lui, urmărind șanțul care îi coboară până la buric.
Genele lui se zbat din nou, în mod haotic, și un alt geamăt îi părăsește buzele întredeschise.
Mă simt tot mai fierbinte și mai umedă cu fiecare atingere. Îi mângâi pielea goală, tatuajele.
El se întoarce brusc, prinzându-mă în brațe. O mână îi urcă pe piciorul meu dezgolit, prinzându-mă de coapsă.
Atingerea îmi smulge un icnet înăbușit, iar sângele începe să-mi alerge haotic prin vene.
Degetele lui urcă mai sus, ridicându-mi cămașa de noapte până la talie. Ceva se răsucește înnebunitor în pântecul meu, cerșind mai multe atingeri.
- Mmmmm.
Pulsul începe să-mi bubuie în urechi atunci când îmi ridică și mai sus cămașa, descoperindu-mi pântecul.
Aerul rece îmi izbește o clipă pielea goală, apoi palma lui se lipește de petecul de sub buricul meu, provocându-mi un fior.
Îmi înfig mâinile în părul lui blond încercând să-l opresc.
Vârful degetelor lui îmi apasă buricul, și tot corpul meu se arcuiește de intensitatea senzației.
- Levi! șoptesc gâfâind. Aaah... Levi!!
El mârâie din nou presărându-mi pielea sensibilă cu mângâieri.
Simt că sunt gata să explodez și să mă dezintegrez.
- LEVILIAN!
El se oprește brusc, și ochii i se deschid în sfârșit. Are un aer confuz și sălbatic.
- Ava? mormăie răgușit.
Își privește mâinile încleștate pe șoldurile mele dezgolite, și ochii lui se deschid mai larg.
YOU ARE READING
JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2
Romance- Așa sunt basmele. Nu poți săruta personajul negativ. - Putem inventa un basm în care ambele personaje trăiesc fericite până la adânci bătrâneți. - Nu. Eu o să trăiesc fericită cu prințul meu. Tu... pe tine o să te transform într-un pisoi galben...
