JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 20

Întâlnirea numărul 2:
- Fursecuri
- Cafea
- Jocuri
- Observator
- Mâncare

Bine.

Am o listă.

Acum trebuie să pun lucrurile cap la cap, pentru că nu vreau să fiu mai prejos decât Levi. Chiar dacă sunt încă frustrată pe șmecheria de marți, ocazia e una prea bună ca să fie ratată.

Mai am două săptămâni și jumătate ca să-l conving pe Levi că-l iubesc, și n-am făcut nimic până acum. Bine, nu cred că întâlnirea asta îl va convinge, dar... nu am niciun alt plan, și oricum m-am resemnat că voi cădea Stagiul Nouă.

Poate Yusef va fi suficient de drăguț încât să îmi dea o altă sarcină, sau poate printr-o minune voi reuși să-l conving pe Levi și să scap cu fața curată.

- Harlow, nu ești cumva de gardă în Turnul de Est? Pentru că D'Amarys a plecat de douăzeci de minute.

- Ba da. I-am transmis că s-ar putea să întârzii un timp.

Verific nerăbdătoare fursecurile din cuptor. Încă două-trei minute. Perfect pentru niște mici retușuri.

Mă întorc în camera mea ca să-mi prind o fundă albă în păr și să-mi schimb pantalonii cu fusta. Fusta de la uniforma mea e prea scurtă, chiar și pentru o fată scundă ca mine. Ăsta e motivul pentru care o port rar, și numai când am gărzi de interior, dar...

Lui Levi îi place fusta mea plisată, așa că... fustă.
Îmi scot din sertar pudra de cărbune care îmi face genele să pară mai lungi, și fardul pentru buze care are un luciu sidefat.

Oare e prea evident ce vreau să fac?

Nu m-am aranjat niciodată până acum pentru o gardă, și mă tem că e prea mult. Ținuta mea nu e deloc practică, și părul lăsat pe spate mă încurcă tot timpul, dar... da, cred că lui Levi o să-i placă.

- Totul pregătit, domnișoara Lider! îmi strigă Paulo din ușa bucătăriei în timp ce scot cu grijă fursecurile într-un bol. Dacă-mi permiteți, D'Amarys părea foarte furios că trebuie să completeze singur fișele cu prezența.

Îmi scutur mâinile cu un zâmbet.

- Mulțumesc, Paulo!

- Miroase groaznic de bine. Pot să primesc și eu măcar o jumătate de fursec?

Oftez, întinzându-i unul încă aburind.

- Mănâncă-l aici și să nu spui nimănui că ți-am dat!

Pentru că altfel toată lumea va cere câte unul și s-a terminat seara mea.

Nebunia cu fursecurile mele e o nebunie generală. Le fac rar, pentru că de câte ori le fac toată lumea e în stare să-și dea viața ca să primească o bucată, și asta mă încurcă foarte tare.

De data asta am apelat la toate relațiile mele ca să primesc de la Cantină alune, ciocolată neagră, unt proaspăt și smântână pentru frișcă.

Pregătesc de azi dimineață întâlnirea, așa că Levi n-are decât să fie furios, din cauza lui sunt în întârziere.

Asta va fi o noapte lungă, îmi spun în gând, urcând treptele interminabile către postul de observație.

Din fericire nu ninge, iar cerul e senin. Putem să urcăm în Observator, așa cum am plănuit.

Îl aud pe Levi încă dinainte să deschid ușa.

- Îți bați joc de mine? Stau singur de aproape o oră! Am completat toate afurisitele de fișe cu prezența, și pe deasupra mai... o, zeilor. O, zei mari din ceruri!