Fugitivo

• Noapte galbenă •

În acea seară, începutul de neliniște se dizolvase în satisfacția cărnii gătite pe fier încins și al cartofilor scăldați în ulei. În acea seară, planul răului nu mai se întâmplase. Mâncarea programată pentru cină se vărsase pe gresia rece. Un plan meschin gândit de minți meschine, dar Antonio îl dejucase la timp. Se schimbase de hainele uniformei bleumarin, revenind la ținutele sale simple și neutre. Aranjându-și gulerul hanoracului, rumegă seara aceea.

Tot ce se petrecea acolo era pentru bani. Tot ce se întâmpla, o avea centrată pe Zaida. O femeie retrasă și rănită, o femeie care nu vrea să iasă în evidență, o femeie care luptă pentru supraviețuire, o femeie ce-și prezintă public tăcerea, ajutând-o să fie mai ușor de arătat cu degetul, mai ușor de urât de către toți, mai ușor de învinuit pentru suferința colectivă. Zaida păruse întotdeauna un subiect tabuu, păruse întotdeauna capul răutăților, cea de la care o iau la vale toate necazurile tuturor. Acum, Antonio înțelegea că probabil așa fusese dintotdeauna. Acum înțelegea că ea e nevinovată.

Sau cel puțin, așa o simțea după ce tocmai o sărutase.

Salută polițistul de la poartă și își aprinse o țigară. Miranda confirmase că planul fusese regizat de cei de sus, de autoritățile în putere. Pufăind, Navarro avu o dilemă morală. Protejând-o pe Zaida, ar sfida planurile puterii. Alăturându-se autorității, ar omorâ-o și mai mult decât murise deja. Un plan trebuia să-și facă, să existe o cale de mijloc, cale de pace pentru a face ce dorește, dar și o libertate de a proceda corect. Să facă în așa fel încât să fie de ambele părți, și în același timp, să nu țină cu niciuna.

Paralel cu propriile gânduri, se născuse o stare. Călcatul pașilor era parcă și mai greu, mai împotmolit.

- Ale naibii femei nebune, mârâi în șoaptă. Ale naibii femei nebune! zise mai tare, în revoltă, urcând la volanul mașinii.

Seara avea să-i fie una grea. Cu mult timp în urmă, Castillio îl sfătuise să nu-și ia problemele din închisoare acasă, la fel cum ar trebui să nu vină cu tensiunile personale la muncă. O gândire corectă, menită pentru a-i ține mintea limpede, clară. Dar cum să se mențină limpede când gândurile îi șerpuiau necontrolate către o singură persoană? O persoană pe care nu o putea avea niciodată cu adevărat și până la capăt.

În șoseaua luminată strident de felinare cu lumină albă, îl cuprinse o oarecare frică. Frica de a mai părăsi cușca aceea a canarilor. Un singur canar încasase cea mai oribilă suferință și tot în el se lovea cu o mârșăvie continuă, de parcă tot chinul ăla nu i-ar fi zdrobit suficient sufletul. Zdrobit. Cuvântul care făcuse ravagii. Un copil zdrobit de asfaltul rece, o zdrobitură ce lăsase urme în asfalt, unde frumusețea unei femei își pierdu strălucirea de pe chip, lăsând-o într-un întuneric de gheață. Cu mâinile încleștate pe volan, și-o imagină pe Zaida privind scena morții fiicei ei. Și-o imagină urlând și zbătându-se în mâinile gardienilor care o forțaseră să vadă asta. Și-o imagină prăbușindu-se fără putere în genunchi lângă trupul neînsuflețit. Trecuse prin asta singură. Trecuse prin atât de multe singură.

Mai era și tatuajul ăla pe care îl avea pe chip, lacrima aceea neagră. Mâna ei arsă, ochii ei verzi, plânsul ei, buzele ei pe gâtul lui.

Puse brusc o frână ce-l săltă de pe scaun. Apăsă frâna până la podea, un sunet ascuțit rupându-i timpanele. Un țiuit, un claxon, o înjurătură. Fusese la o jumătate de clipă distanță ca un taximetrist să intre din plin în mașina lui. Un taximetru galben cu o viteză clar ilegală într-un trafic deja aglomerat. Galbenul, conștientiză. Culoarea uniformei ei. Galbenul. Marea canarilor închiși în colivie. Galbenul. Culoarea de zdrobire.

Rămase amorțit, pornind din loc abia după ce fusese atenționat de claxoanele din spate. Gândurile lui luaseră o formă îngrozitoare. Să nu fie prea aproape de Zaida, căci impactul protector ar putea să o rănească mai mult decât să o ajute. Dar fără a fi lângă ea, ar zdrobi-o alții, căci mulți păreau că abia așteaptă să-i facă felul. Se gândi că în acel impact, dacă nu ar fi frânat la timp, ar fi distrus taximetrul ăla gălăgios. Nu se gândise la faptul că și el ar fi putut muri.