Don't Blame Me

Capitolul treisprezece

"The best way to keep a prisoner from escaping is to make sure he never knows he's in prison."
- Fyodor Dostoevsky

După ce sfârșitul de săptămână cu aniversarea lui Damien a luat sfârșit, ne-am întors acasă și toată duminică seara am contemplat. Voiam și simțeam nevoia acută de a mă întoarce la vânzarea de droguri. Stagnam și nu era ca mine. În plus, acel nenorocit a păstrat tăcerea timp de peste patru săptămâni. Cel mai probabil s-a speriat atunci când a văzut că implic conducerea școlii în găsirea lui. Poate că nu mă mai urmărește, și voi reuși să nu fiu prinsă în flagrant dacă vând.

Aveam atâta marfă de care trebuia să scap. Pentru că nu mai aveam bani, și riscam să o păstrez timp de atâta vreme. Așa că luni seara i-am spus lui Darcy că ies pentru jogging și mi-am îmbrăcat costumul de Red Devil în pădure, apoi m-am plimbat prin campus timp de două ore. Lumea a înnebunit, în special când am apărut la ușa căminului 78 și i-am pe Jasper și prietenii lui. Am avut vânzări foarte mari și clienți noi. Acest lucru m-a motivat să ies și marți seara, făcând o treabă la fel de bună.

La fel au trecut și serile de miercuri și joi. Nimeni nu bănuia nimic, urmăritorul meu a dispărut și în patru zile am făcut vânzări de cinci mii de dolari, pentru că am vândut tot la prețuri maxime. Dar David procura o marfă atât de bună din Mexic și Columbia încât ei nu s-au plâns, voiau să o cumpere cu orice preț. Și aveau cașcaval. Saint Northwest Academy era ticsit cu bogătași și aristocrați.

În plus, se anunța o mare bombă. Un mare concert și petrecere de sâmbătă s-a anunțat încă de marți, ceea ce înseamnă vânzări mari pentru mine. Așa că vineri voi fi nevoită să merg în Greensboro pentru a ridica un alt colet trimis de David.

În paralel cu toate acestea, am mers la toate cursurile. Cu siguranță preferata mea fusese psihologia judiciară. Rămân mereu absorbită de acea activitate extracuriculară. Ne vizitează tot soiul de psihologi, psihiatrii și terapeuți care lucrează în probațiune sau penitenciar, care ne vorbesc despre criminali și ce se află în mintea lor, prezentându-ne cazuri. În schimb, cu greu reușesc să țin pasul cu chimia și economia. Erau oribile, aveam parte de profesori îngrozitori și regretam atât de mult că le-am selectat.

Chiar și după o lună de la începerea anului universitar, chiar mai mult, încă nu înțelegeam de ce mă stresam în legătură cu asta.

Revenind la ziua de duminică, mă pregăteam să ies la jogging și am sfârșit trăgând cu urechea la conversația dintre Damon și Damien. Damien i-a cerut scuze fratelui lui mai mic și l-am auzit pe Damon înjurând, dar îi acceptase scuzele. Însă știam că a iertat, dar tot ce se întâmplase a reprezentat doar o altă cicatrice în a lui inimă deja uscată, neagră și bolnavă. Eram convinsă că așa era, fiindcă inima mea era la fel, datorită părinților mei. Apoi Damien a început să își bată joc de el și îl întrebase ce a făcut cu mine în pădure când l-am urmat. Și auzisem ceva ce nu mi-a plăcut pe deplin. Damien îi spuse "Îți place Vic? Bineînțeles că îți place, doar dacă nu ești gay. Cui nu i-ar place tipa? Cu un așa fund, așa sâni și o mașină scumpă..." însă Damon doar pufnise și negase totul. După ce m-am întors de la jogging, toată lumea era trează și am efectuat mult așteptata plimbare cu ATV-urile prin pădure. L-am iertat pe Damien pentru ceea ce îi spusese lui Damon doar pentru că mi-a oferit un ATV doar mie, așa cum a promis. Apoi ziua a decurs în mod obișnuit. Damon nu a mai consumat alcool fiindcă trebuia să conducă seara și Darcy mi-a spus că nu s-a comportat niciodată agresiv la volan atunci când avea alte suflete în mașină. Responsabil din partea lui, deși la cum conduce când este singur, mă face să cred că nu prea își iubește propria viață.

Actual era vineri după masă și mă îndreptam pentru a doua oară pe ziua de astăzi către Greensboro. Trebuia să mă întâlnesc cu Nathaniel și Gabriel într-un parc de distracții. Muzica răsuna puternic în difuzoare și aveam geamul complet jos, pentru că era o vreme destul de plăcută în ciuda lunii noiembrie. Cu ochelari de soare puși pe nas, conduceam cu viteză pe drumul către oraș care era pustiu ca de obicei. Beatrix mârâia sub mine.