Don't Blame Me

Capitolul șase

"It's beautiful to be alone. To be alone does not mean to be lonely. It means the mind is not influenced and contaminated by society."
- J. Krishnamurti

După evenimentele petrecute vineri seara, sfârșitul săptămânii a trecut destul de rapid. A fost pace. Tot ce am făcut este să ies la jogging și să citesc acea carte dată de profesorul de psihologie. M-am bucurat că am rămas singură toată ziua de duminică, căci Darcy a mers acasă.

La început m-am întrebat dacă a fost vorba de vreo problemă legată de Damon. Căci vineri seara era decis să le facă rău celor care au dus-o pe Darcy în Greensboro ca apoi să o lase baltă, de una singură, pe străzi. Dar a fost liniște. Habar nu am dacă a acționat sau nu, dar din moment ce Darcy nu s-a plâns duminică seara când s-a întors la cămin, bănuiesc că dobitocul nu a făcut nimic. Ba chiar în ziua de luni l-am întâlnit la cursul de psihologie. Nu m-a privit și nici nu m-a salutat, iar eu nu am avut nimic de comentat.

Tot luni, după curs, am mers în Greensboro în aceeași locație ca și data trecută pentru a ridica coletul trimis de David. Care de data aceasta conținea mult mai multe produse decât primul colet. Apoi când m-am întors, după miezul nopții am ieșit în campus deghizată și mi-am căutat victimele. În același timp m-am asigurat că Jasper se afla prin apropiere. Și am reușit să vând produse în valoare de 300$ în acea seară. În special pentru că i-am vândut cannabis lui Jasper mult mai scump decât inițial. Jasper a răspândit vestea, la fel și grupul lui Kay. Astfel că de îndată ce au văzut o mascotă cu coarne mult mai lungi decât celelalte, m-au abordat.

Și cred că asta aveam de gând să fac în fiecare noapte. Nu mai eram nevoită să aștept până la petreceri. Dar știam că sfârșiturile de săptămână vor fi un adevărat festin pentru mine și portofelul meu.

Ziua de marți a decurs la fel. Am fost la cursuri și seara am ieșit din campus după ce Darcy a adormit. Însă nu am vândut decât câteva pastile de MDMA.

Iar miercuri, a fost cu adevărat un șoc pentru mine. Am descoperit alte cursuri pe care le aveam în comun cu Damon. Urmam împreună cursul de criminologie din domeniul de drept, cât și ingineria.

Actual era miercuri după masa, și mă îndreptam către seminarul pentru inginerie. Aproape că fugeam precum o nebună din campus, fiindcă am pierdut noțiunea timpului și am plecat mult prea târziu de acasă. Nu știam de ce alerg. Nu era ca și cum îmi păsa cu adevărat de aceste cursuri sau orice alt aspect legat de școală. Dar în ultimul timp m-am surprins des făcând asta, stresându-mă în legătură cu învățământul.

Eram o persoană isteață, mereu am crezut asta despre mine, mereu m-am văzut cu ochi buni. Asta a făcut ca încrederea mea în mine să crească. Nu îmi plăcea școala din două motive. Unul era pentru că mă obliga să învăț lucruri inutile care nu îmi vor aduce 300$ pe zi așa cum îmi aduce vânzarea de droguri. Iar cel de al doilea era că mă obliga să respect un tipar strict stabilit. Iar eu nu eram adepta acestui lucru. Mă plictisesc foarte repede de lucrurile stătătoare.

Totuși mă grăbeam către seminarul de inginerie de parcă sfârșitul lumii m-ar prinde din urmă. M-am folosit de liftul academiei pentru a urca la etajul trei al acesteia și am mers glonț către sala destinată acestui seminar. Era ticsită cu studenți și deja profesoara era așezată la catedră, dar m-a ignorat complet când am intrat. Era un singur loc liber în toată această sală. Primul de pe penultimul rând. Iar în spatele lui stătea nimeni altul decât Damon Northwest.

M-am îndreptat către acel loc și m-am așezat, trăgându-mi sufletul preț de câteva secunde. Abia apoi mi-am scos caietul primit de la academie și mi-am notat câteva idei din prezentarea pe care profesoara o pornise pe ecranul de deasupra ei. Era o discipline oribilă, plină de statistici și alte rahaturi care nu mă pasionau nici pe departe.