Don't Blame Me

Capitolul patru

"her beauty, her fantastic, demoniacal beauty."
- Fyodor Dostoyevsky, from The Idiot (1868)

Chiar dacă mulți mă consideram un dealer de droguri cu sânge rece și nemiloasă, sunt om, până la urmă. Recunosc că aleg voluntar să nu pun sentimente acolo unde nu își au locul -adică mai pe niciunde- și tratez totul cu indiferență. Nu mă simțeam prost că fac ceva ce nu este etic și moral. Nu mă simțeam prost că îi mințeam pe cei din jurul meu chiar și atunci când ei aveau intenții favorabile. Nu mă simțeam prost, fiindcă nu îmi foloseam sentimentele. Mi-am format cu timpul un comutator pentru a activa și dezactiva sentimentele. Și le-am dezactivat încă de multă vreme. Comutatorul a ruginit și chiar de mi-aș dori să îl folosesc, nu mai este posibil.

Cel puțin, asta credeam până acum.

Pentru că întreaga noapte am rămas trează și am așteptat ca Darcy să se trezească pentru a vorbi cu ea fără să fie în stare de ebrietate. Simțeam cu adevărat nevoia să împărtășesc asta cuiva.

Dar toată lumea știe ce se petrece între orele trei dimineața și cinci. Supra gândirea. În tot acest timp m-am străduit să gândesc logic și să mă conving că nu trebuie să îi recunosc lui Darcy că i-am sărutat fratele. Pentru că ce sens ar avea dacă i-aș spune? Nu a fost nimic semnificativ și am decis să îngrop totul în trecutul meu atunci când m-am trezit a doua zi dimineață. Dar, acum că mi s-a confirmat faptul că este cu adevărat Damon Northwest, am un presentiment ciudat.

Înspre fericirea mea, toate gândurile mele dubioase s-au răspândit în momentul în care am ieșit pentru jogging, la ora șase dimineața, atunci când soarele nici măcar nu răsărise încă. Dar frigul și pustiul mi-au făcut bine. M-am concentrat pe respirațiile mele și acei ochii înghețați mi-au fugit din minte timp de câteva momente.

În general, alergam o oră și jumătate maxim. Dar astăzi simțeam nevoie arzătoare de a mă epuiza până la refuz.

Astfel, când ceasul bătea ora opt și jumătate am decis că este timpul să mă opresc, fiindcă voi leșina. Ce e bine, este că oboseala mi-a alungat pofta de a fuma. Și a fost pentru prima dată când am refuzat să fumez după ce am alergat ca o nebună. Făcând de trei ori drumul prin pădure până la cascadă și înapoi în campus.

Tot în timpul alergării creierul meu s-a limpezit din nou și am gândit logic. Îmi voi ține gura față de Darcy, voi evita pe cât posibil contactul cu Damon și îmi voi face afacerea să înflorească, ca să mă pot căra cât mai repede din acest loc.

Nu vreau să sfârșesc cu aripile tăiate într-un singur loc. Acum că tatăl meu mi-a dobândi cetățenie americană, voi reuși să mă deplasez mult mai ușor prin zonă.

Când m-am întors la cămin, Darcy a spus că va rămâne în pat pentru că avea parte de o mahmureală oribilă. Atunci am aflat că a băut de una singură o sticlă întreagă de tequila și Sam s-a îmbătat la fel de grav ca și ea. Cel puțin, nu a ajuns și el în dormitorul nostru.

- Ți-ai ales activitatea extracuriculară? o întreb în timp ce îmi îmbrăcam uniforma

- La naiba. Au trimis deja emailul?

- Nu pot să cred că m-ai bătut la cap cu asta și am sfârșit prin a mă înscrie înaintea ta.

- Ei bine, am fost ocupată ieri. Ce ai ales?

- Psihologie juridică.

- Ciudato. Asta a ales și Damon. Eu și Damien vom merge pe clubul de literatură.

Nici că se putea mai bine de atât.

Eram ironică.

- Îți vor fi prezentate cazuri ale criminalilor renumiți, vor veni câțiva specialiști să vă vorbească și să vă introducă în lumea psihopaților. Cel puțin, pentru aceste activități nu aveam teme și proiecte de făcut. Trebuie doar să asiști.