Don't Blame Me

Capitolul zece

Până și ceilalți prieteni ai lui Damon s-au apropiat de mine. În special Maeve. Abia recent am aflat că ea de fapt este iubita lui Arthur, nu am realizat asta fiindcă nu păreau un cuplu. Dar ea era fericită că în final niște tipe au apărut în grupul lor de prieteni și nu mai era singura fată dintre ei. Și nu știu când s-a întâmplat, dar m-am trezit că schimbam cel puțin câteva mesaje aproape zilnic.

Dar am evitat prezența lui Damon, și el pe a mea. Rare ori se întâmpla să vină la întâlnirile cu propriul lui grup atunci când știa sigur că eu voi fi acolo. Și la fel făcusem și eu, inventam tot soiul de scuze stupide atunci când eram convinsă că el va veni.

Habar nu am care mai era treaba cu viața lui, și îmi era bine. Căci în final era pace.

Am fost aproape la toate cursurile și seminarele, sărind nu mai mult de trei în aceste două săptămâni, ceea ce era un record. În liceu obișnuiam să chiulesc foarte des. Se întâmpla să lipsesc de la școală cu săptămânile.

În ziua în care trecuseră exact paisprezece zile de la evenimentul cu acel Range Rover, aproape am fost smulsă cu forța din cămin de către Nathaniel, Darcy, Maeve, Arthur și Nicholas. Am fost precum o marionetă în mâinile lor atunci când fetele mi-au făcut machiajul și părul, iar băieții au ales ce să port, cotrobăind lascivi printre hainele mele. Nathaniel nu era gelos, chit că nu eram împreună. Astfel că ei au ales o rochie mov de satin, mulată pe corp. La început am strâmbat din nas. Nu mai folosisem acea rochie de milită vreme fiindcă o considerasem foarte scurtă, se oprea imediat sub fesele mele. Dar ei m-au obligat să o port.

Iar Maeve și Darcy au fost atât de înnebunite de hainele mele încât șifonierul meu a devenit piața lor preferată. Au purtat hainele mele în acea noapte. Darcy alesese o pereche de pantaloni scurți albi, făcuți din material de costum, pe care i-a asortat cu un sutien negru și o bluză transparentă peste de tip plasă. Iar Maeve blugi largi rupți și un top alb, fără bretele și scurt.

Tot ce speram era că îmi voi recupera hainele.

Și astfel că mai târziu ne-am aflat în fața unui club excesiv de luxos și scump din Greensboro. De obicei, doar persoanele adulte frecventau acest club. Însă seara aceasta era destinată tinerilor și liniile melodice vor fi doar cântece din copilăria noastră. Coada era kilometrică și credeam că ne vom așeza umili la capătul ei, dar mare mi-a fost mirarea când ei nu s-au îndreptat către intrarea din față. Ci au luat-o prin lateral și am intrat pe ușa din spate.

Abia apoi am aflat că ei au avut curajul să facă asta fiindcă patronul clubului era unchiul lui Oliver. Masa noastră se afla la etaj. O canapea albă în formă pătrată se întindea în jurul unei mese mari. Totul era atât de elegant. Mă bucur măcar că bieții au ales o ținută bună pentru acest tip de local. La masă ne așteptau Britney, Oliver, Damon și încă un băiat pe cere nu îl cunoscusem până acum.

L-am privit preț de câteva clipe pe Damon, iar el făcuse la fel. Întunecimea ochilor lui s-au adâncit și mai multe în neoanele purpurii care decorau clubul.

Lumina purpurie deforma fiecare culoare a hainelor, făcându-le să pară o altă culoare.

Britney era atât de sexy într-o rochie roșie asemănătoare cu a mea, iar pretendentul ei purta o cămașă albă cred și pantaloni de blugi.

Ne-am așezat la masă și noi, fiind astfel în paralel tocmai cu Damon. Nathaniel era lângă mine și după ce comandasem băuturile, mâna lui s-a întins pe umerii mei și m-a tras aproape de el.

Deși mă certam mental, ochii mei zburau din când în când asupra lui Damon. Îmbrăcat cu o cămașă neagră care îi punea în evidență mușchii lucrați, cu trei nasturi desfăcuți și mânecile suflecate până la coate. În talie avea o curea și pantalonii erau negri, dar dintr-un material diferit decât cel de smoking, iar în picioare adidași albi eleganți. Stătea cu spatele lipit de spătarul canapelei, picioarele fiindu-i despărțite larg și își ținea mâinile pe genunchi, în una dintre ele aflându-se telefonul lui de ultimă generație. Iar cireașa de pe tort a fost lanțul de argint sprijinit de gâtul lui, care susținea un pandantiv în formă de cruciuliță finuț. Un singur cuvânt îl putea descrie: formidabil.