Du-te în Iad pentru binele Raiului [boyxboy]

Capitolul II.

╭────༺♡༻────╮
Prieten?
╰────༺♡༻────╯

Sunt tras impotriva vointei mele de acel baiat blond pâna la infirmeria liceului. Ce o fi oare in capul lui?

—Ti-am zis sa-mi dai drumul odata! Mă smucesc din strânsoarea lui si aproape cad pe jos iar el ma prinde. Ia mainile de pe mine ciudatule! continui eu. Si il imping aproape pierzându-si echilibrul.

— Incerc sa fiu dragut aici deoarece pot observa ca te chinui sa te integrezi aici. Doar vreau sa te ajut! Chiar atat de multa mandrie ai in tine incat nu doresti sa fii ajutat? striga baiatul acela furios.

Renunț, oftez si intru cu el la asistenta liceului unde sunt bandajat si primesc scutire pe tot restul zilei la fel si Michael deoarece a mintit-o pe asistenta ca ma va duce acasa.

Mergeam pe hol indreptandu-ne spre iesire. In timp ce mergeam puteam observa diferenta de inaltime dintre noi, el era putin mai inalt, nu cu mult față de mine, iar soarele de afara se reflecta in ochii lui albastri care erau deja deschisi la culoare, dar soarele ce se reflectia in ochii lui ii facea si mai deschisi precum o nuanță deschisa de gri. Aproape că parea inuman.

Ce n-aș da ca si ochii mei sa fie albaștri, dar am fost blestemat cu ochi caprui, iar parul meu are aceeasi culoare cu ochii.

— Ce noroc pe tine, ai scapat o zi de la liceu din cauza ca eu am fost batut. Probabil ca nu-i prima oara cand faci asemenea gesturi. Ii spun rânjind.

— Spre surprinderea ta este prima oara cand fac asa ceva. 

La iesirea din liceu realizez că...

— Nu pot sa ma duc acasa acum. Mama o sa o ia razna daca afla ca am intrat intr-o bataie in prima mea zi la un liceu nou. Habar nu am ce o sa fac pana se termina orele.

— Hai sa mancam ceva, am auzit ca s-a deschis un fast food nou dupa colț. Hai sa incercam acolo. Oricum mai e destul timp pana trebuie sa ajungi acasa.

Incerc sa ma comport diferit cu tipul asta deoarece chiar nu-mi doresc sa mai fiu tinta copiilor din acel liceu. Poate daca am un prieten o sa fiu putin mai bine vazut. Nu-mi prea convine dar nu am de ales nu-mi doresc sa fiu singur. Orice, dar nu asta. Sa zicem doar ca o sa fie prietenul meu pe perioada șederii mele in acest liceu de ratați.

— O sa zic pas... Hai sa mergem la restaurantul "The Modern" sau preferi la "Saga"?

— Tipule, nu am bani de așa ceva, de abia am bani sa ma duc la un restaurant obișnuit. Imi pare rau ca nu sunt bogat asa ca tine si ca sunt un sarantoc. Spune el sarcastic

— Plătesc eu, asa că hai.

Ai un prieten, nu da cu piciorul in aceasta oportunitate. Nu te enerva. Este temporar, totul va reveni la normal cand ma voi muta la alt liceu.

— Crezi tu ca voi fi primit imbracat asa? Arata spre hainele lui care erau nu mai mult decat un hanorac si o pereche de blugi si niste adidasi plini de noroi probabil de la fotbal.

— Vino cu mine. Il apuc de mana si primul loc unde ne ducem este la magazinul de unde-mi cumparam eu de obicei hainele

— Imi pare rau, dar nu pot să accept asa ceva.