Du-te în Iad pentru binele Raiului [boyxboy]

Capitolul IV.

╭────༺♡༻────╮
Octombrie roșu.
╰────༺♡༻────╯

— Nu pot să fac asta, Connor. Șoptește David apoi iși așază capul pe pieptul meu. Nu pot să fac asta cu orișicine, spre deosebire de tine. Nu pot să fac asta cu persoane pe care nu le... iubesc.

— Asta inseamna că— Cuvintele îmi sunt tăiate instant.

— Exact, sunt indrăgostit de Elliot, dar nu-ti face griji, totul este doar din partea mea. Începe să râdă și să-și cufundă capul in pieptul meu.

— Ești in regula?

— Da, sunt foarte fericit chiar. Am așteptat o eternitate momentul ăsta si niciodata n-aș fi crezut că ,oftează, că va deveni adevărat. Îți mulțumesc enorm de mult, Connor, pentru tot. Nici măcar nu doresc banii de la tine, aș fi făcut asta oricum și fară bani, poți să-i păstrezi sau să-i dai pe toți lui Elliot. Spune astea apoi mă sărută pe obraz.

— Încetează cu pupatul! Nu-mi place, de ce faci asta? Mă șterg acolo unde buzele lui m-au atins și-l dau jos de pe mine. Prefă-te că nu ți-am propus niciodată să te culci cu mine. Șoptesc fară să rup contactul vizual.

— Voiam să-ți mulțumesc pentru tot! Așa le mulțumesc oamenilor, îi pup.  Se ridică și-mi oferă incă o bere, și apoi iși scoate și el una. Astea sunt ultimele, ajută-mă să le termin, pe Elliot nu-l mai las să bea.

— Dacă știam că vei fi așa de fericit nu aș mai fi făcut toate astea. Spun asta cu un rânjet mic pe față și duc doza spre gură.

Oare așa iși mulțumesc oamenii? Iar poate acel sărut de la Michael inseamnă că a vrut să-mi mulțumească pentru scoaterea lui în oraș? Oamenii sunt intr-adevăr niște ființe ciudate pe care nu cred că le voi înțelege prea curând...

— Dar nu ne poate auzi Elliot?

— Doarme dus, uite.

David îl zdruncină puțin pe Elliot, dar nu s-a mișcat nici un milimetru.

Se așază langâ Elliot pe care-l imbrățișează ca pe urmă să-l pupe peste tot pe față.

— Mi-aș dori ca aceasta zi să nu se termine niciodată deoarece îmi e teamă că atunci când se va trezi mă va respinge. Spune asta și îl strânge și mai tare in brațe pe Elliot.

— Ți s-a mai spus vreodată că ești un tip foarte ciudat?

— De nenumărate ori. Spune și mai ia o gură din berea lui, iar eu din a mea.

— Dar cum ai ajuns să te indrăgostesti de Elliot? M-ai făcut curios.

— O poveste lungă, dar voi imcerca să o rezum. Dar ca să știi, conversația asta rămâne aici.

— Buzele-mi sunt pecetluite, acum spune!

— S-a intâmplat la începutul clasei a opta, se mutase in clasa in care invațam eu din cauza bullying-ului pe care l primea și—

— Foarte ironic din partea lui nu crezi? Prada devine prădatorul? Nu este puțin cam ipocrit Elliot? Cum poți să primești bullying apoi tu la rândul tau să faci asemenea lucruri?