Într-o lume guvernată de tradiții o tânără din Arabia pe nume Aisha,este forțată să se căsătorească la doar 17 de ani,pentru a păstra onorea familiei și din dorința familiei de a-și constitui un trai mai prielnic.
Tânăra refuză să se supună destinul...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Ușile maiestosului conac s-au deschis în timp ce tânărul ambasador a intrat cu mașina sa decapotabilă stârnind exact ca de fiecare data agitație în jurul său,datorită privirilor care erau îndreptate constant spre el,imediat ce parcă mașina se îndrepta catre piscina în dreptul căruia se aflau fratele sau împreună cu părinții acestora.
- Aish! Mi-a lipsit atât de mult Coreea!!Jur ca nu mai plec niciodată,mai ales în Dubai!vorbi ambasadorul făcând ca privirile celor trei sa se îndrepte catre el.
- Fiule! În sfârșit te-ai întors! se ridica numaidecât femeia excentrica de pe șezlongul amplasat având mâna așezată pe pălărie pentru a se asigura ca nu va fi luata de vântul care adia, ușor,apoi își îmbrățișă cu drag fiul.
- Frate,vad ca soarele din Dubai ți-a prins bine,având în vedere ca te-ai bronzat!completa brunetul care era așezat pe șezlongul alăturat mamei sale ridicându-și puțin ochelarii de soare pentru a-și scana fratele.
- După ce termini cu facultatea vom merge împreună Taehyung!completa blondul privind cu un zambet catre fratele sau.
- Fiule acum că te-ai întors sper ca știi ce responsabilități te așteaptă!Ești fiul cel mai mare al familiei Park,și ma aștept sa te ridici la înălțimea așteptărilor,gata cu distragerile,va trebui să-ți alegi o mireasa potrivita și ei bine dacă nu vei fi în stare și vei repeta aceiași gre-
- Clara nu a fost o greșeală tata!!Doar pentru ca nu provenea dintr-o familie bogata asta nu-ți da dreptul să o jignești!!vorbi tânărul ambasador cu accidentate catre tatăl sau intrând în conac sub privirea socata a celorlați membri ai familiei care au asistat din nou la o noua cearta între tata și fiu.
Ambasadorul intra după alte câteva minute din nou în mașina sa,fără să-și mai privească familia,apoi imediat viră catre poarta ieșind din nou cu mașina sa decapotabilă în tromba în afara conacului.
- Ți-am spus să nu aduci din nou vorba de Cla-
- Fiul tau trebuie să învețe să accepte realitatea!! Fata aceea este moarta deja, au trecut 3 ani,3 ani în care am așteptat să-si aleagă o tânără potrivita,însă acum voi alege eu!!completa tatăl ambasadorul apoi se îndrepta catre conac fără să-și mai privească soția.
- Pov.Jimin -
Desi au trecut trei ani de la tragedie,simt ca încă nu pot trece peste,încă nu o pot uita pe ea,nu pot uita nici privirile pline de ură aruncate de toți, toți cei care sunt exact ca mine,ei sunt cei care te-au luat de lângă mine Clara, sunt cei care ne-au despărțit doar pentru ca proveneam din lumi diferite,sau cel puțin aceasta era concepția pentru care să-și justifice purtarea lor fața de tine,priveasc chiar și azi falsitatea de care dau dovada,nu-i înțeleg deși sunt ca ei și nici nu pot să-i accept...
Acum ma aflu din nou în fața mormântului tău,am reușit însă acum să-ți aduc florile preferate,lalele,știu ca mereu îți spuneam că nu am timp sa te vizitez,însă minteam,nu voiam sa te întristez,să-ți spun ca tata îmi interzicea sa te vad,fiindcă mereu te învinovățeai pentru asta,dar nu era vina ta,ca ei dădeau dovada de o asemenea răutate,în seara însă în care ai fost luata de lângă mine am simțit cum tot ceea ce am mai drag mi-a fost luat,nu puteam să respir fără tine,nu puteam să vorbesc,nu puteam face nimic dacă nu te știam de partea mea,în seara aceea oribila de mai,am simțit cum tot universul meu se prăbușește odată cu tine,când hyung mi-a spus că ți-a găsit cadavrul în apropierea locuinței tale,m-am blestemat ca trăiesc într-o lume ca asta, o lume în care toți par fericiți, o lume în care afacerea e mai importanta decât proprii copii,într-o lume ca asta singura ruta de scăpare ai fost tu,singura care mi-a arătat ca exista alt drum,fiindcă de fiecare data când mâncam în jurul acelei mese mici alături de familia ta,în ciuda modestiei,căldura și unirea de care dădeați dovada mă uimeau de fiecare data, comparativ cu masa rece și lunga cu,care eram învățat, acel loc era o oaza de liniște... Însă chiar și asta mi-a fost luat,mi-a fost luat de către ei și nu o să-i iert niciodată pentru asta.
M-am vrut însă sa admit atunci când am sesizat ca odată cu moartea ta,am ajuns din nou să mă schimb și exact ca pana în clipa în care te-am cunoscut sa resping pe oricine din jur,inclusiv pe Aisha,fata care îmi amintește prea mult de tine,privirea ei fiind la fel ca a ta,acei ochii parcă de smarald implorând parca sa fie ajutați,mi-au amintit prea mult de tine,tocmai de aceea m-am blestemat ca i-am privit în acea zi în care mi-a fost prezentata,încât am ajuns să fiu dezgustat doar privind-o.
Așez florile pe mormântul Clarei privind cerul gri și nori de ploaie formati,e ca și cum pana și cerul plânge odată cu mine în amintirea acelor zile, ma ridic din dreptul mormântului apoi îmi șterg lacrimile si-mi scot din buzunarul blugilor telefonul care vibra de câteva minute, atunci când citesc mesajele mă blestem practic în gând când îmi amintesc ca am uitat complet de petrecerea de caritate la care am promis ca voi participa alături de hyung sau mai bine spus am fost obligat de tata căci din punctul lui de vedere "actele de cantitate aduc o imagine mai buna familiei",așa că iata-mă acum în drum spre asociația pe care eu și hyung am ajuns sa o finanțăm în urma cu câteva luni.
Odată ajuns am fost întâmpinat de copii orfani care erau parte din proiectul nostru,și nu pot spune ca am fost vreodată încă de când vin aici mișcat în vreun fel atunci când vad acele fețe de copil care erau bucuroase sa ma vadă,pășesc pe porțile ruginite ale orfelinatului,căutându-l cu privirea pe hyung,care din câte se pare era iarăși înconjurat de copii care exact ca în alte dați primeau cadouri din partea sa,privesc gândind ca nu as putea avea atât de multă răbdare cu acei copii precum are hyung,însă așa este el,iubește copii,în timp ce eu îi consider doar o bătaie de cap.
Privesc în jur la mulțimea de voluntari pe care hyung a reușit să-i aducă,gândind ca parcă erau mai mulți decât în anii trecuți, însă hyung chiar a făcut o treaba mult mai buna în acest an,până când din mulțime o fata cu părul lung și negru îmbracata într-o rochie roșie îmi distrage atenția,captându-mi toată atenția,dansul ei semăna atât de mult cu modul în care Clara dansa,era aproape identic încât puteam jura ca era exact aceeași persoana, mișcările grațioase pe care aceasta le făcea în dreptul copiilor care la fel ca mine o priveau fascinați,m-a făcut să vreau sa ma apropii pentru a o privi în continuare,rochia sa roșie care flutura ușor atunci când ea făcea acele piruete și modul în care toți zâmbeau fiind parcă într-o alta lume, nu m-au putut face sa rămân din nou rece,m-au fermecat sperând ca voi putea privi acel dans veșnic fără întrerupere,sperând ca o să am parte sa cunosc acea dansatoare fermecătoare.
- Jimin! Se face auzita vocea lui hyung care a reușit sa ma distragă pentru câteva clipe.
- Jimin deci aici er-
- Cine este hyung... Spun cu greutate privind în continuare catre dansatoarea fermecătoare,hyung zâmbește apoi mă privește si spune.
- Uită-te mai atent,sunt sigur ca o cunoști!spuse hyung apoi chicoti,moment în care fermecătoarea dansatoare se opri lăsându-mă să-i inspectez chipul dând de nimeni alta decât:
- Aisha... Eu chiar m-am îndrăgostit de Aisha?gândesc în timp ce privesc în continuare catre fata din Arabia.
