Într-o lume guvernată de tradiții o tânără din Arabia pe nume Aisha,este forțată să se căsătorească la doar 17 de ani,pentru a păstra onorea familiei și din dorința familiei de a-și constitui un trai mai prielnic.
Tânăra refuză să se supună destinul...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-ᵈⁱⁿ ᵛⁱᵃᵗᵃ ᵘⁿᵉⁱ ᶠᵉᵗᵉ ᵈⁱⁿ ᵃʳᵃᵇⁱᵃ-
—Iar a-poi fa-ta a ple-cat cã-tre cas-te-lul un-de o aș-tep-ta ma-ma sa vi-tre-gã...
— Am reușit Aish!!Am reușit să citesc corect!!În sfârșit,am reușit!!
Strigase entuziasmată micuța fetiță cu ochii mari și negri precum noaptea, apoi începu să țopăie fericită având în mâna stângă cartea de povești pe care i-o înmânase adineauri tânăra cu ochii precum smaraldul.
— Știam că poți Damla!!Felicitări!! Îi răspunse numaidecât tânăra privind-o parcă parintesc deși nu era mama acesteia,era extrem de mândră de reușita micuței,îi zâmbea atât de cald și avea o privire atât de iubitoare încât nu aveai cum să nu o îndrăgești,și adevărul era că toți copii o adorau pe tânăra cu privirea ca de smarald și nu doar pentru că aceasta era preocupată de ei și îi învața să citească și doar prin simplul fapt că aceasta vorbea cu ei și își dădea interesul pentru ai ajuta pe micuții care avea o soartă mai nefastă decât a sa.
— Îți mulțumesc Aisha,te iubesc! Îi spuse atât de sincer micuța Damla care o privea adesea pe Aisha cu admirație,o considera un exemplu și de fiecare dată când o auzea vorbind și învățându-i ceva nou pe ceilalți copii stătea adesea și asculta,fiind extrem de concentrată la toate cuvintele pe care aceasta le împărtășea.
— Dar Aisha,tu cum ai învățat să citești?Părinții tăi și-au permis să te trimită la o școală? O întrebase micuța,privind-o curioasă și dornică de aflarea răspunsului.
— Defapt nu... Nu am fost nici eu la o școală Damla, însă îți amintești că verișorul meu călătorește mult?
Fetița dăduse afirmativ din cap,iar asta însemna că își amintea despre verișorul de care îi spunea tânăra.
— Păi el m-a învățat tot ce știu,el a călătorit aproape peste tot Damla!Știe o mulțime de limbi și multe informații! A călătorit chiar și în Coreea!!
— Coreea,serios??Wow... Și mie mi-ar plăcea să călătoresc în Coreea multe dintre trupele mele preferate sunt din Coreea,probabil este atât de frumos acolo...
Spuse micuța privind parcă tristă în jos, adevărul era că mulți copii din acel sat aveau atât de multe vise,și multe dintre ele erau chiar mărețe și totuși erau spulberate,mai ales în cazul fetelor, acesta erau private de atât de multe drepturi,iar tradițiile erau atât de strict respectate încât multe dintre acele tinere ajungeau să sufere atât de mult din cauza acestora.
— Când voi deveni profesoară mă voi asigura că minunățiile de fetițe ca tine vor avea dreptul să își îndeplinească orice vis și nu vor fi lipsite de nici un fel de drept!Iar apoi cine știe poate vei ajunge chiar la un concert al unei trupe kpop pe care o iubești atât de mult!
Spuse tânăra afișând un zâmbet apoi ridicând privirea fetiței care era ațintită în pământ.
— Serios Aisha? Chiar vei putea face asta?Chiar vei reuși să schimbi tradițiile și să ne oferi un trai mai bun lipsit de obligații? O întrebase micuța fetiță având o sclipire în ochi,privind-o cu speranță.
— Desigur!Nimic nu este imposibil dacă îți dorești cu adevărat!Prin muncă voi schimba atât de multe Damla,și vă voi ajuta!
Îi răspunse tânăra atât de hotărât având o voce atât de convingătoare reușind să câștige de la micuța fetiță un adevărat zâmbet,și o privire plină de speranță,spera că totul o să se schimbe și nu o să mai fie nevoită să se supună deciziilor luate de alți pentru ea.
— Aisha!!Aici erai!!Vino,trebuie să mergem la râu să spălăm rufele!! Vino odată!
Se făcuse dintr-o dată auzită vocea Raniei care o căutase pe tânără mai bine de o oră,iar acum avea o privire înfricoșătoare,fiind atât de nervoasă.
— Ow... Se pare că ma găsit până la urmă Rania deci trebuie să plec Damla... Dar ne vedem cât de curând!! Iți voi lăsa ție cartea ca să mai exersezi!!
Îi spuse tânăra după se ridicase iar apoi se îndreptase spre fata care o privea și parcă scotea fum pe nări din cauza nervilor.
— Îmi pare rău Rania... Inițial vroiam să rămân doar zece minute împreună cu Damla însă timpul a trecut destul de repede... Mai bine am pleca,pentru a ne întoarce repede acasă altfel vom întârzia și ne vor certa părinții după...
[...]
— Deci,Ahmed... De ce îți dorești să te logodești cu fiica mea?
Îl întrebase bărbatul care era așezat într-un fotoliu sorbind din ceașca de cafea pe care o avea în mână,privindu-l apoi destul de curios de răspunsul pe care urma să îl primească.
Acesta era sultanul din acel sat astfel că avea o autoritate destul de mare,însă de câteva luni avea probleme cu bani însă familia sa nu știa,totuși tânărul cunoștea situația și tocmai de aceea avea să profite de situație și să negocieze pentru mâna celei mai frumoase fete din sat aceea fiind Aisha.
— Știu că aveți probleme cu banii de câteva luni și tocmai de aceea aș fi dispus să plătesc oricât pentru mâna fiicei tale!
— O îndrăgesc pe Aisha încă de când era o copilă cu obraji dolofani,iar acum că a devenit o tânăra atât de dezvoltată și de voluptoasa mă simt tot mai atras de ea,așa că vreau să fie soția mea!Am intenții serioase în ceea ce o privește.
— Știți că pentru mine banii nu sunt o problemă așa că... De cât ar fi nevoie pentru a o încredința pe fiica dumitale mie?
