《 Capitolul 2 》

5.4K 282 18
                                    

După terminarea cursurilor ne-am decis eu şi Ovi să mergem la un restaurant chinezesc unde cică se dădea mâncare bună.

-Nu-mi place! Are gust naşpa, ce naiba mi-ai comandat? îl întreb eu pe Ovi cu o față de parcă eram pe budă.

-Alexia , nu mai fii mofturoasă . Mănâncă şi taci! zice cu un zâmbet amuzant pe față.

-Dar ce-i cu grupul ăla mare? Cine-s aceia?

-Văd că i-ai văzut .

-Logic! Este un cerc foarte mare de băieți ,,răi" . îi spun sarcastic .

-Erau şi ei nişte tocilari ca tine dar, a fost o crimă aici în liceu şi polițiştii nu ştiu cum sau ce-au făcut i-au băgat pe ei la închisoare pe ,, tocilarii liceului". şi începe să râdă foarte amuzant ca o nevăstuică. Şi nici eu nu pot să nu râd de râsul lui.

-Stai, stai, stai ... Ei erau tocilarii liceului? îl întreb eu uimită pe Ovi.

-Înainte să meargă la închisoare. Şi după ce-au scăpat de acolo s-au întors înapoi la liceu dar total schimbați, adică cum îi vezi acuma aşa erau şi atunci.

Eu nu am mai zis nimica, eram complet uimită de ce-mi spuse Ovi.

-Hai că eu trebuie să plec! Ne întâlnim la liceu mâine. îi zic eu grăbită.

-Ok, o să te i-au eu de-a casă! exclamă el fericit.

Plec din restaurant şi mă îndrept spre maşina mea. În maxim 10 min. am ajuns în fața casei mele unde erau cele 3 maşini a lui tata. Doamne , iar au venit muncitorii lui numai pentru o carte handicapată.

Deschid uşa şi îi zăresc pe toți în living cu multe hârtii şi desene.

-Bună scumpo! exclamă tata bucuros. Cum a fost prima zi la liceul ce-l nou.

Eu i-am tras o privire pe care numai el o ştie ,,zicând" că este de rău.

-Este aşa de rău? mă întreabă un pic amuzant.

-Da. spun repede.

Urc scările până ce-am ajuns în cameră blocându-mă pe loc de cine-i în fața mea.

-Tiffeni! Ce cauți prin lucrurile mele? întreb eu speriată.

Când a auzit vocea mea a tresărit şi s-a îndepărtat de dulapul meu.

-Scuze, dar nu mai aveam absorbante. zice un pic stânjenită.

-Te-ai dus în baie? o întreb oftând. Ea doar s-a dus în baie şi a plecat din camera mea în sfârşit!

Mi-am lăsat geanta pe pat eu scoțând din ea caietul de matematică , începând să-mi fac tema. După ce-am terminat să-mi fac toate temele în doar o oră m-am decis să mai intru pe facebook.

Am văzut că am 6 cereri de prietenie. Am deschis fereastra ca să văd de la cine am atâtea cereri. Oare ochii îmi jucau feste?  Nu se poate, ca grupul ce-l mare să-mi dee mie cerere. Fiecare băiat pe care i-am văzut în grup mi-au dat. Dar de ce?

Acuma îi ştiu pe toți cum îi cheamă: Teo, aşa îl cheamă pe băiatul cu păr mov şi alb la față cu un tatuaj pe gât, Iustin, a da mi-l amintes stă numai cu blonda aceia care deacuma în colo îi ştiu numele o cheamă Alex de la Alexandra.

După mai vine Sebi, Richard, Silviu şi Dumi. El este ,,şeful grupului" . Le dau la toți accept şi deja am notificări tot de la ei. Mi-au dat like-uri la pozele mele! Doamne ce vor ăştia de la mine?

Îmi setez ceasul la 7:15 pentru că mâine este marți , iarăşi o zi dedicată şcolii.

*********

Intru pe poarta şcolii ,,fericită foc" unii elevi se uitau la mine râzând iar alții nici nu mă băgau în seamă.

Mai la distanță era Alex ( Alexandra= blonda) cu fufele ei şi parcă voiau să mă sinucidă din priviri.

-Nu le băga în seamă.

Tresar dintr-o dată la auzul unei voci chiar lângă urechea mea.

-Ovi! Chiar mai speriat, tâmpitule! îi spun ,,supărată" făcând botic.

-Scuze! Hai , vino aici! şi îşi deschide brațele sale mari şi puternice ca un fel de îmbrățişare.

M-am uitat în jurul nostru ca să văd dacă se uită cineva la noi. Numai Alex cu prietenele ei se uitau dar nu am mai putut studia totul în jur deoarece Ovi ma luat prin surprindere într-o îmbrățişare caldă.

Am stat aşa 2 min. când am vrut să mă dezlipesc de el mi-a dat un sărut pe frunte.

-Pentru ce-a fost asta? îl întreb cu un zâmbet cald pe buze.

-Pentru că eşti prietena mea...( a stat 3 secunde mut) .. adică nu p-prietenă în sens aidică.... şi începe să se bâlbâie şi să gesticuleze cu mâinile tot ce voia să spună.

Eu nu mai puteam de râs iar când mi-am dat drumul s-a uitat mine foarte ciudat.

-Înțeleg! Gata cu gesticulatul! şi îl i-au de mână ca să mergem spre intrarea şcolii iar când am ajuns lângă grupul ce-l mare nici nu i-am băgat de seamă.

Dintr-o dată nu mai simpt mâna lui Ovi iar când mă întorc îl văd luat de bluză de către Dumi.

El când mă observă şi-a întors capul spre mine cu un zâmbet pervers pe buze.

-Scumpo, aici nu trebuie să existe relații! Este interzis! îmi zice cu o voce răguşită strângându-l mai tare pe Ovi.

-Şi cine eşti tu? îl întreb eu țâfnoasă, acuma în curtea şcolii era linişte şi toate privirile erau ațintite spre noi.

-Pot să spun... şeful tău! zice el fericit şi mă prinde de fese. Scuze dar nu mă pot abține! şi încep toți să râdă.

Numai puteam de nervi şi cred că vena de pe fruntea mea,  se vede pulsând . El doar se uita la mine gata să mă violeze din priviri. Iar în ultima sută de metri palma mea a făcut contact cu obrazul lui scoțând un mic geamăt de durere simțind şi el lovitura aspră .

Toți elevii au făcut ,,oooooo" când au văzut mişcarea mea prea bruscă. L-am luat pe Ovi de mână şi ne îndreptam spre clasă

-Vai Alexia! exclamă Ovi speriat. Ai încurcat-o.

__________________________________________
Bum! Am postat! Amin! Am să postez deacum în colo multişoare cap. deoarece nu vreau să vă plictisiți. Vă mulțumesc pentru voturile la primul capitol înseamnă enorm pentru mine :* :*.

Ok , Vot end Comm. Nu uitați :) :D vă pwp! :*

《 Da, sunt o tocilară 》-FanfictionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum