Captive » h.s. (Traducere)

3| Rules

3.

~Amelia~

Vocea cuiva tipand m-a trezit.

Unde sunt? Ultimul lucru pe care mi-l amintesc de aseara este omul periculos si apoi nimic. A fost totul un vis? Mi-am deschis ochii incet, fiindu-mi frica de ce as putea vedea. Am sperat ca sunt in camera mea, dar, din pacate, nu eram. Eram asezata pe un scaun, bratele si picioarele mele erau legate cu funii groase, care ma tineau pe loc.

M-am uitat in jurul meu. Eram intr-o camera murdara si mica. Acolo era un pat in mijloc si un dulap de lemn in colt. Camera avea doar o fereastra mica care permitea lumini soarelui sa intre, astfel nu era asa de intuneric. Acest loc e ingrozitor. Se pare ca eram intr-un subsol.

Brusc, usa din fata s-a deschis si pe ea a intrat monstrul cu par buclat cu un ranjet bolnav pe fata."Oh, uite cine s-a trezit in cele din urma si s-a decis sa mi se alature. Trebuie sa recunosc, ma simteam singur." a spus razand usor.

"Mhmm..." am incercat sa vorbesc, dar nu am putut, si atunci am realizat ca aveam o banda pe gura. S-a incrunta si a luat-o, facandu-ma sa suier de la duritatea pe care a folosit-o."Unde sunt?" l-am intrebatm vocea mea iesind ca o spata.

Am incercat sa imi misc bratele, dar nu am putut. El se uita la mine si parea amuzat. Se bucura de asta.

"Esti la mine acasa." a raspuns simplu,facand cativa pasi mai aproape de mine."Cred ca nu ne-am cunoscut in mod corespunzator, sunt Harry." a spus tinand mana in fata ca sa o scutur. M-am uitat la el, dandu-i o privire mortala inainte ca el sa incepa sa rada."Oh, imi pare rau, am uitat ca ai mainile legate. Doar spune-mi numele tau." a spus dar nu am vorbit.

Am intors capul spre dreapta, ca sa nu ma mai uit la el si mi-am inchis ochii incercand sa opresc lacrimile care amenintau sa casa.

"Oh, haide iubire, nu fi rea. "

Inca nu am raspuns. Stiut ca devenea nervos, dar nu-mi pasa. Apoi mi-a apucat cu forta barbia in mana lui intorcandu-mi fata spre el. Mi-am fortat ochii deschisi si m-am uitat in cei verzi ai lui intens.

"Deci?" a intrebat, ridicand din spranceana. Stiam ca ceea ce o sa fac o sa-l enerveze, dar am facut-o oricum. L-am scuipat.

"La dracu' " a spus, facand cativa pasi in spate. Si-a sters fata luand cutitul mic din buzunarul blugilor sai.

"Uite, catea mica, nu uita cine e seful aici." a spus coborand la nivelul meu si punand cutitul doar la cativa centimetri departare de gatul meu.

Doar am dat din cap, prea speriata sa vorbesc.

"Deci, e timpul sa punem niste regului aici. Regula numarul unu, cand te intreb ceva imi raspunzi." a spus privindu-ma intens si nervos.

"Bine." Am soptit.

"Spune-mi numele tau acum." a cerut, facandu-ma sa clipesc.

"A-Amelia."

"Vezi, ce era asa dificil?" a spus si am clatinat din cap, privind podeaua.

"Numarul doi, faci tot ce iti spun fara discutii. Trei, stai aici si nu faci nici un zgomot. Patru, nu incerci sa scap si cinci, daca ma enervezi din nou sau nu ma asculti vor fi consecinte." a terminat si s-a uitat la mine cu ochii sai negri si furiosi.

Am dat din cap incet, si el a indepartat cutiul incet de la gatul meu, facandu-ma sa las o respiratie pe care nu stiam ca o tin. S-a ridicat si a mers spre usa.

"H-Harry." am spoti numele lui si spre surprinderea mea, m-a auzit si s-a intors.

Si-a trecut bratele peste piept ,astepand sa vorbesc. M-am uitat in sus la el, o lacrima a cazut din ochiul meu.

"P-poti, te rog, sa ma d-dezlegi." m-am balbait, fiind putin speriata de care ar putea fi reactiona lui.

Privirea lui enervata s-a inmuiat putin, lasand un oftat inainte de a veni spre mine. A luat din nou cutitul si a tait franghia eliberandu-ma. Imediat mi-am luat ingheietura cu vanatai in mana incercand sa alin durerea. Harry si-a curatat gatul atragandu-mi atentia, si m-am uitat la el.

"Acum plec. Stai aici, ma intorc curand." a spus, plecand si inchizand usa cu o bufnitura.

M-am ridicat de pe scaun si am mers spre pat. M-am asezat pe salteaua tare si m-am ghemuit intr-o minge, plangand pana am adormit.