Detoxifiere prin post

Autoliza

1. Regenerarea celulară

În mod obișnuit, ne obținem energia din alimentele pe care le consumăm, care ne servesc drept carburant. În mod natural, oxigenul din aer, obținut prin respirația pulmonară în principal, apoi transportat celulelor pe calea sangvină, este comburantul. Dar atunci când aporturile alimentare se reduc - ceea ce este cazul în situație de post - sunt utilizate rezervele nutritive ale organismului. Acest lucru este absolut în situație de post hidric. Deci postul va fi limitat prin această utilizare a rezervelor. Pot apărea diferite situații:
• unele persoane slăbite nu vor poseda decât niște rezerve reduse;
• unele persoane puternic intoxicate vor vedea cum greutatea lor scade semnificativ (de ordinul unui kilogram în fiecare zi).
Atunci când rezervele sunt diminuate proporțional, trecem de la situația de post la cea de inaniție periculoasă, putând să apară distrugerea de țesuturi nobile (creier, inimă, plămâni etc.). În mod evident, trebuie să evităm să ajungem în acest stadiu, reîncepând să ne alimentăm.
Acest autoconsum al părților corpului depozitate ca rezerve - pentru regenerarea celulară - este numit autoliză, de la "liză": dezintegrare, dizolvare, și "auto": însuși, adică ne consumăm propriile celule în timpul postului. Acest proces are loc prin transformări digestive locale care se desfășoară, bineînțeles, în exteriorul tubului digestiv. Astfel, glicogenul, amidon animal, situându-se în principal în ficat și în parte în mușchi, este hidrolizat pentru a fi transformat în glucoză utilă pentru funcția termică și activitățile fizice și mentale. De asemenea, dacă este necesar, grăsimile vor ceda acizi grași creând corpii cetonici* care permit prelungirea postului. Ulterior, și proteinele corporale își vor putea ceda aminoacizii. Această digestie internă celulară este posibilă grație enzimelor secretare de către celule: este o autodigestie intracelulară. Aceste transformări se observă frecvent în cursul postului.

_______
* Produși intermediari ai metabolismului lipidelor, rezultați prin oxidarea acizilor grași (n.t.).

2. Utilizarea rezervelor corporale

Utilizarea rezervelor corporale se efectuează într-un mod metodic. Astfel, la începutul postului hidric, glicogenul, generând glucoză, este cel care va asigura termogeneza și activitățile. Însă această punere la dispoziție este limitată la câteva zile: trei sau patru. Apoi, corpii cetonici proveniți din corpii grași prezenți în depozite sunt cei care vor interveni pentru a hrăni creierul și ansamblul organismului. Acest transfer de atribuții de la glucoză la corpii cetonici generează uneori o oarecare dificultate în cursul postului hidric, lăsând să apară o stare de slăbiciune însoțită de emisie de acetonă, cu miros special.
Pentru anumite persoane, este recomandat atunci un minim aport de zahăr direct absorbabil sub formă de suc de fructe dulci (portocală, măr) sau de suc de legume dulci (morcov, sfeclă roșie). Să notăm că în pseudo-posturile care utilizează sistematic aceste sucuri, problema nu se pune. În continuarea postului hidric, corpii aceștia cetonici sunt cei care îi vor permite să dureze. Într-adevăr, rezerva de energie cea mai importantă a organismului nostru există sub forma depozitelor de grăsime.
Proteinele necesare pentru a asigura existența țesuturilor provin din proteinele depozitate în prealabil în organism și mai ales în mușchi. Rezervele corporale cuprind și sărurile minerale, stocate în sânge și în unele părți privilegiate, precum scheletul pentru rezerva de calciu. Aceste minerale sunt utilizate pentru a neutraliza acidoza organismului. Rezervele de săruri minerale sunt în general suficiente pentru a continua un post hidric pe o durată prelungită. De asemenea, vitaminele sunt constant în rezervă suficientă pentru ca funcțiile lor specifice să fie asigurate.

3. Autoconsumul corpilor în surplus

Țesuturile anormale sunt excrescențe elaborate de un organism în stare de toxemie. Pentru ca aceste excrescențe să fie autolizate în cursul unui post, este necesar ca substanțele nutritive (glucoză, acizi grași, aminoacizi) să fie în cantități destul de reduse în organism. Înseamnă că postul ar fi trebuit sa fi fost început de multe zile, chiar de săptămâni. Pe de altă parte, organismul trebuie să dispună de un nivel energetic satisfăcător pentru ca diversele procese enzimatice să se poată efectua. Putem observa uneori distrugerea țesuturilor anormale diverse, prin autoliză: umflături, depuneri, diverticule, tumori. Să notăm că procesul de autoliză, deși amplificat în timpul postului, are limitele lui. Ca regulă generală, țesuturile anormale sunt autolizate înainte sa fie utilizate țesuturile nobile (creier, inimă, plămâni, ficat, rinichi etc.). Distrugerile țesuturilor anormale au loc în mod constant pentru a face să dispară celulele scăpate controlului elaborate de către organism, mai ales celulele canceroase. Autoliza acestor țesuturi este amplificată în cursul postului.
Este de reținut și autoliza diverticulelor intestinale, a căror secționare de către fibrele alimentare provoacă sângerări în scaune. Autoconsumul corpilor în surplus, fără nicio funcție - în afara celei de receptacul al produselor de care corpul caută să se debaraseze - hrănește celelalte celule sănătoase. De aceea trebuie favorizată această autoliză a țesuturilor anormale. Insistăm pentru a face cititorii să înțeleagă că trupul va acționa întotdeauna în sensul ușurinței. Dacă-l îndopați cu glucide (zaharuri și amidonuri), proteine concentrate (animale, lactate) sau materii grase (unt, ulei), corpul se va mulțumit cu aceste aporturi ușor de digerat în asocieri alimentare potrivite. Dar dacă reduceți drastic consumul acestor produse, veți favoriza acțiunea autolizei. Și din acest motiv ea este maximală în cursul posturilor adevărate, adică doar hidrice.
În pseudo-posturi, toate sucurile de fructe, de legume și fierturile vor aduce suficiente substanțe hrănitoare pentru a suprima acțiunea autolizei. Fiecare cu modul lui de a posti, dar este iluzoriu să sperăm o importantă autoliză a țesuturilor anormale practicând pseudo-posturi. Autoliza este un proces permanent în corp: mii de celule dispar și altele sunt create în fiecare zi. În lipsa hranei, acest fenomen se amplifică. Nevoia de proteine este cea care creează o autoliză proteică si corpul caută să găsească aceste proteine în țesuturile în surplus, fapt ce corespunde unei realități deseori observate. Pare, din contra, că niște organe vitale precum creierul sau inima nu sunt afectate de autoliza țesuturilor.
Astfel, celulele sănătoase par mai bine protejate în timpul postului decât celulele anormale, adesea cu dezvoltare efemeră și în afara controlului creierului conștient: este cazul țesuturilor canceroase. Regăsim aceste situații în cursul chimioterapiilor. După profesorul Logon din Statele Unite, celulele canceroase s-ar "apăra" mai slab decât celulele sănătoase, de unde ieeea lui de a utiliza postul pentru a valoriza chimioterapiile. Să notăm într-adevăr că postul utilizează de preferință celulele care conțin proteine, este deci rezonabil să nu consumăm proteine în exces. Excrescențele celulare suferă și efectul autolizei, ceea ce induce uneori reducerea anumitor tumori incipiente.