Detoxifiere prin post

Reacții corporale în cursul postului

Postul este un act vital pe care fiecare dintre noi ar fi trebuit să-l întreprindă în cursul existenței sale. Este într-adevăr o perioadă privilegiată în cursul căreia corpul se plasează în repaus fiziologic absolut.

1. Sporirea eliminării celulare

În timpul unui post, viața de relație a organismului, mai ales la nivel muscular, este foarte încetinită. Funcția aparatului digestiv este suspendată în ceea ce privește activitățile sale obișnuite. În realitate, mucoasele intestinului subțire mai ales, în contact cu substanțele aduse din mediul exterior care traversează corpul de la gură la anus, își inversează rolul. Anterior, ele favorizau trecerea elementelor din chil spre vasele sangvine sau chilifere. În timpul postului, această funcție este întreruptă, trecerea nu se mai face din intestin spre mediul interior al corpului. Intestinul subțire servește drept organ de eliminare a toxinelor, care trec prin peretele intestinului, din mediul interior spre mediul exterior, situat în intestin. Rolul lor de organ eliminator este amplificat.
Putem avea o idee despre ceea ce se poate întâmpla la nivel intestinal observând aspectul limbii persoanei care postește. Aceasta se încarcă și devine păstoasă. Plămânii contribuie în egală măsură pentru a ajuta eliminarea care s-a pus în mișcare. Schimburile gazoase la nivelul alveolelor pulmonare sunt accelerate, ceea ce provoacă evacuarea de gaz cu miros neplăcut, care dă halenei un iz fetid.
Limba încărcată și halena foarte pronunțată sunt semne care indică faptul că un efort intens de eliminare se efectuează în timpul postului.

2. Reacțiile dureroase

Aceste semne se însoțesc, în mod intermitent, de simptome dureroase - trezirea vechilor "boli" care trec din nou prin faza lor acută în timpul postului, înainte de a dispărea definitiv. Aceste întoarceri la crizele acute și dureroase indică faptul că "boala" în chestiune nu fusese niciodată anihilată complet de tratamentele supresoare pe care organismul a fost constrâns sa le sufere. Aceste suferințe sunt benefice, este important să le cunoaștem bine semnificația, pentru a nu ne răzvrăti în mod nechibzuit la apariția lor (ceea ce fac multe persoane care nu înțeleg semnificația simptomului dureros).
Durerea se poate intensifica foarte mult cu ocazia unui post. Cu toate astea, trebuie să veghem întotdeauna să n-o lăsăm să atingă o fază paroxistică greu de suportat. Și asta este cu atât mai de înțeles, cu cât igiena vitală, prin utilizarea tehnicii postului, respinge posibilitatea administrării medicamentelor supresoare ale durerii. Fazele acute dureroase se produc mai ales atunci când toxemia din corp este la un nivel foarte ridicat. Intensitatea eliminării este așadar cauza sporirii durerii.
Cât despre eliminarea prealabilă postului, ar fi bine să se procedeze progresiv pentru a nu fi supuși declanșării acestor mari crize dureroase.

3. Pierderea în greutate

În faza de pregătire alimentară a postului are loc în general o pierdere în greutate. Este necesar să cumpărăm un cântar pentru a ne nota zilnic greutatea.
Propunem să se efectueze două cântăriri zilnice: prima, dimineața, înainte de micul dejun și după evacuarea urinei sau a fecalelor. Această greutate este greutatea minimală a zilei. Cealaltă cântărire se va face seara înainte de culcare. În general, greutatea va fi mai mare, din cauza ingerării alimentelor. Este interesant de notat variațiile de amplitudine dintre greutatea de dimineață și cea de seară. Interpretarea acestor amplitudini permite să se distingă intensitatea eliminării care s-a declanșat. Atunci când amplitudinea se mărește, înseamnă că detoxifierea este mai importantă. În schimb, atunci când este constantă, asta înseamnă că trupul se află în situația unei detoxifieri stabile.
Urmărirea mesei ponderale este importantă. O persoană cu sănătatea bună variază puțin în greutate. Invers, persoanele intr-o stare de boală își reduc considerabil greutatea, ceea ce constituie o informație semnificativă despre starea lor corporală.
Trebuie să reținem că o puternică pierdere în greutate în timpul trecerii la regimul asociat, apoi la regimul de eliminare celulozică, indică o stare de toxemie prealabilă foarte importantă, precum și prezența unei energii vitale disponibile pentru a favoriza eliminarea. La marii "bolnavi", tuberculoși de exemplu, această pierdere în greutate se realizează așadar chiar când pacientul este supraalimentat. Asta înseamnă că, atunci când instinctul somatic - sau voința internă - decide să accelereze eliminarea, chiar dacă voința conștientă poate decide să umple stomacul, cu toate astea asimilarea nu se va face. Persoanele slabe care nu asimilează sunt persoane cu un nivel crescut de toxemie. Acestea trebuie să-și elimine în primul rând toxemia, eventual prin post, după care metabolismul lor se modifică și va avea loc o creștere a greutății corporale.
Notarea variației de greutate prealabilă postului este foarte importantă, căci ea indică nu numai amploarea eliminării care s-a instaurat în organism, ci permite în egală măsură să se determine greutatea de intrare în post. Într-adevăr, după primele zile, în care scăderea în greutate este destul de importantă, există o stabilizare a masei corporale și, din această cauză, este posibil să determinăm o greutate de pornire înaintea postului și să anticipăm greutatea care va putea fi pierdută în cursul postului planificat.
Ni se pare esențial să nu ne aruncăm orbește într-un post, fără să ținem seama de greutatea noastră de pornire, adică de rezervele de care poate dispune organismul. Greutatea unui individ depinde, în mare parte, de natura regimului său alimentar. Europenii sunt în general supraalimentați; greutatea lor este excesivă și corespunde unei stări de profundă toxemie. Singurul fapt de a reveni la niște obiceiuri de viață mai înțelepte duce la o scădere a acestei greutăți inițiale. De altfel, sportivii urmează "regimuri" severe și vorbesc de "greutatea lor de formă".
Printre altele, europenii sunt mari consumatori de sare de bucătărie (clorură de sodiu: NaCl). Această sare determină retenția apei și este în egală măsură un agent supresor al simptomelor care însoțesc stările toxemice. Sarea de bucătărie este considerată ca un produs organoleptic, adică menit să provoace o reacție la contactul cu organele de simț; aici, este vorba de gust. Sarea de bucătărie este într-adevăr utilizată pentru a "condimenta" mâncărurile și ar fi multe de spus despre persoanele care nu mai apreciază gustul alimentelor. Fără îndoială, postul le va permite să aprecieze o salată sau un morcov fără pregătire de niciun fel. Sarea există in cantitatea suficientă în numeroase alimente și ingerarea ei artificială nu este utilă. Atunci când o persoană abandonează sarea, greutatea îi scade, dispărând cantitatea de apă reținută în corp pentru a inhiba acțiunea nefastă a sării.
Greutatea normală a unui individ intr-o concepție igienistă nu se situează la același nivel cu greutatea preconizată de susținătorii doctrinelor oficiale. Greutatea unei persoane ce practică tehnicile vitale de ceva vreme este într-adevăr net inferioară greutății "oficiale". Aceasta din urmă este calculată ca fiind corespunzătoare atâtor kilograme câți centimetri are persoana respectivă peste un metru. De exemplu, pentru o înălțime de 1,70 m : 70 kg. Greutatea recomandată de igieniști este bineînțeles inferioară și va depinde de morfologia individului. Ca regulă generală, pentru 1,70 m trebuie socotite cu 10 kg mai puțin decât numărul de centimetri peste un metru: asta înseamnă 70 - 10 = 60 kg. Sub 1,60 m, trebuie scăzute 8 kg; peste 1,80 m, trebuie scăzute 12 kg. Aceste simple indicații completează informațiile despre pierderea greutății prealabil începerii postului. Toate aceste date permit situarea mai concretă a problemei în momentul alegerii de a posti.